luni, 15 noiembrie 2010
Povestea proiectului
Istoria oraşului de pe malul stâng la bătrânului fluviu nu a început, în ciuda a ceea ce crede mare parte din tinerii gălăţeni, cu siderurgia de pe platforma combinatului. Suntem mult mai vechi pe aceste meleaguri şi avem mult mai multe zgârieturi lăsate în istorie, înainte de a apărea acest colos industrial care şi-a pus prea mult amprenta pe sufletul gălăţenilor, numai că ori am uitat ori nu vrem să mai ştim de acea „la belle epoque” din vremurile de altădată în care se mai scriau încă rânduri în cartea de istorie.
Galaţiul a devenit astăzi, din păcate, în mare parte, un oraş al fantomelor fără amintiri, care se plimbă zi de zi dintr-o parte în alta a cetăţii într-o existenţă mediocră şi efemeră. Deşi măreţ cândva, scris cu litere de aur în marile cancelarii europene, mai ales pe vremea când aici era sediul Comisiei Europene a Dunării (1856), formată din reprezentanţii a şapte mari puteri, zglobiu şi vânat de marii comercianţi, cu mii de nave şi vapoare care întretăiau apele Dunării şi îşi aruncau ancora în portul Galaţiilor, oraşul îşi trăieşte acum, după jumătate de secol de temniţă comunistă şi alţi douăzeci de ani de haos, coşmarul de a-şi fi uitat trecutul, de a-şi fi pierdut buletinul de identitate – istoria sa.
Galaţiul a devenit astăzi, din păcate, în mare parte, un oraş al fantomelor fără amintiri, care se plimbă zi de zi dintr-o parte în alta a cetăţii într-o existenţă mediocră şi efemeră. Deşi măreţ cândva, scris cu litere de aur în marile cancelarii europene, mai ales pe vremea când aici era sediul Comisiei Europene a Dunării (1856), formată din reprezentanţii a şapte mari puteri, zglobiu şi vânat de marii comercianţi, cu mii de nave şi vapoare care întretăiau apele Dunării şi îşi aruncau ancora în portul Galaţiilor, oraşul îşi trăieşte acum, după jumătate de secol de temniţă comunistă şi alţi douăzeci de ani de haos, coşmarul de a-şi fi uitat trecutul, de a-şi fi pierdut buletinul de identitate – istoria sa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)