Proiect cultural realizat de Asociaţia pentru Tranziţia Urbană şi Primăria Municipiului Galaţi, cu finanţare alocată din timbrul arhitecturii de către Uniunea Arhitecţilor din România
luni, 15 noiembrie 2010
Casa Cavalioti

G. Kavalliotti avea proprietăţi în strada Frumoasă şi Cealâcu, parcella 1284, unde dorea la 20 februarie 1882 să reconstruiască hanul rusesc şi 5 prăvălii. Primeşte autorizaţia de construcţie din partea Serviciului Technic al Comunei Galaţi la 3 martie 1882.

Serviciul Technic al Comunei Galaţi eliberează lui G. Kavalliotti la 12 aprilie 1883, autorizaţia de construcţie pentru a construi din nou o casă cu atenase în strada Fotti, faţada fiind aceea a zidului Catincăi Catargi şi a casei lui Alecu Fotti. Aceasta este prima meţiune a unei autorizaţii de construcţie pe numele lui G. Kavalliotti, a doua fiind la o distanţă de 31 de ani. Gh. Cavalioti în anul 1914 vrea să dărâme casele vechi din strada Foti, numărul 2, iar în locul lor să ridice o altă casă începând cu data de 23 aprilie 1914. Inginerul şef Pădure George I. şi inginerul I. Ciuciu, consilier comunal, au inspectat locul pe care se va ridica construcţia, strada Maior Fotea, numărul 2 şi au constatat cum că această casă ar depăşi cu 8,52 m² din domeniul Comunei în valoare de 298 de lei şi 20 de bani. În acelaşi dosar regăsim date despre casă care va fi din zidărie masivă, cu parter şi două etaje pe o suprafaţă de 529,27 m².
Astăzi casa se regăseşte în Lista monumentelor istorice din anul 2004, pentru judeţul Galaţi, la poziţia 147, cod GL-II-m-B-03046, pe strada maior Iancu Fotea, numărul 2, construită în anul 1911, aici fiind sediul Muzeului Judeţean de Istorie. În Lista monumentelor istorice 2004, pentru judeţul Galaţi, modificată şi completată, imobilul se regăseşte la poziţia 22 cu acelaşi cod, dar cu menţiunea casa Cavalioti. Aşa cum am relatat mai sus, casa este construită într-o primă fază în anul 1883, iar o a doua fază de construcţie se desfăşoară în anul 1914. Clădirea are faţada principală concepută în stil eclectic, predominând elemente neoclasice. O colonadă dublă desfăşurată pe două nivele, antablamentul şi frontonul bogat decorat cu stucaturi constituie dominanta majoră. Suprafaţa exterioară este ritmată de prezenţa balcoanelor pe fiecare travee, fapt care îmbogăţeşte asimetria şi conferă clădirii un caracter reprezentativ.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu