luni, 15 noiembrie 2010
Casa Gheorghiade
Gheorghe Gheorghiade (Gheorghiadis) a fost un negustor bogat de origine greacă. Moise N. Pacu menţiona că G. Georgiades deţinea o fabrică de vax (vacs) şi cerneală în oraşul Galaţi. Această fabrică este atestată documentar în anul 1887 când este eliberată autorizaţia lui G. Gheorghiades pentru a fabrica vax şi cerneală. Gheorghe Gheorghiade apare menţionat într-un document de arhivă, care se referă la „Lista provisorie a alegătorilor colegiului I-iu Comunal din Urbea Galaţi pe anul 1899“, ca proprietar, locuind pe strada Domnească, quartalul IV şi având un cens de 252 de lei. Într-un alt document de arhivă apare pe „Lista de persoane din judeţul Covurlui eligibile la Senat pe anul 1909-1910“, având vârsta de 68 de ani, proprietar, cu domiciliul în strada Domnească şi un venit de 77.600 de lei.Casa acestuia apare atestată pentru prima dată în arhive în intervalul 1898-1913. Aceasta era situată pe strada Domnească la numărul vechi 99, iar la noua numerotare a caselor la numărul 61. Avea ca vecini Fondul fonciar Bucureşti, la numărul vechi 97, iar numărul nou 59 şi Dr. D. Scurtu la numărul vechi 101, iar numărul nou 63. În anul 1908 aceasta se regăsea pe strada Domnească, la numărul vechi 99, iar numărul nou 59, având ca vecini pe Gh.I. Vasiliu la numărul vechi 97, iar numărul nou 57 şi Dr. D. Scurtu la numărul vechi 101, iar numărul nou 61 .
Aceasta este situată pe strada Domnească, aşa cum reiese din actul de vânzare cumpărare numărul 2514 din 23 iunie 1921, autentificat la Tribunalul Covurlui, dintre Ecaterina Căpitan D. Carp, născută Malaxa, şi Societatea Culturală ,,V.A. Urechia“, pentru clădirea şi terenul din strada Domnească, numărul 59, deci era situată în vecinătatea lui Panaite Malaxa.
Casa Gheorghiadis era, după aprecierea unui autor contemporan, cea mai mare şi cea mai frumoasă de pe strada Domnească, un adevărat palat, casă construită în secolul al XIX-lea, când se afla în culmea puterii şi averii sale. În perioada interbelică, casa acestuia aparţine omului politic Mihail G. Orleanu, căsătorit cu Valentina Gheorghiadis. Marea criză economică din anii 1929-1933 determină proprietarul imobilului sa-l ipotecheze concomitent la o serie de bănci. Scadenţa ipotecilor duce la scoaterea la licitaţie a imobilului la 17 aprilie 1934. Comitetul Liceului „Mihail Kogălniceanu“ din Galaţi câştigă licitaţia oferind un preţ de 3.200.000 de lei.
Din data de 26 aprilie 1934 imobilul este adjudecat definitiv, astfel în acest imobil va funcţiona până la sfârşitul celui de al doilea război mondial internatul Liceului de fete „Mihail Kogălniceanu“. În perioada postbelică imobilul a fost inclus în domeniul privat al statului, iar din anul 2002 clădirea a trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al judeţului Galaţi, fiind administrat de Consiliul Judeţean Galaţi. Astăzi o regăsim pe strada Domnească, numărul 61, lângă Teatrul Dramatic ,,Fani Tardini“, unde îşi are sediul Centrul Cultural ,,Dunărea de Jos“. Casa de patrimoniu care apare în lista monumentelor istorice din anul 2004, a judeţului Galaţi, sub numele de casa Gheorghiade, era situată pe strada Domnească, numărul 61, construită în anul 1880. În legătură cu anul construcţiei sunt argumente împotrivă, deoarece conform „Tabloului de permisiunile a clădirilor din nou eliberate între anii 1879-1882“, nu se află numele lui Gheorghiade şi nici în arhivă nu se regăseşte o autorizaţie de construcţie pe anul 1880 cu numele acestuia.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu