luni, 15 noiembrie 2010
Casa Lambrinidi
Epaminonda Lambrinidi a fost un comerciant grec bogat din Galaţi, care deţinea o ,,moară cu aburi“, numită după numele său, pe strada Portului. ,,Moara cu aburi“ a intrat în posesia acestuia, în urma tranzacţiei încheiate la data de 9 decembrie 1868 între Jaques Vaschen, Antoine Vaschen, M.E. Radoconschi et Co. din Marsilia şi E.A. Lambrinide din Galaţi. Moara avea anexe precum: atelierul mecanic, turnătoria, atelierul de reparat maşini şi vase. Casa din strada Domnească a construit-o în anul 1880, aşa cum reiese din tabloul cu clădirile construite în anii 1879-1880.În presa vremii şi în Memoriile regelui Carol I al României se relatează pe larg vizita domnitorului Carol I şi a prinţului moştenitor al Suediei la Galaţi, la 17 aprilie 1879. Domnitorul Carol I şi prinţul moştenitor al Suediei în drumul lor spre Iaşi au vizitat şi oraşul Galaţi. Astfel, după întâmpinarea solemnă din port, au mers la biserică, au primit autorităţile şi corpul consular, apoi a urmat o plimbare pe străzile frumos luminate ale oraşului cu trăsura, iar la sfârşitul zilei au vizionat o piesă la teatrul grec. Ziarul ,,Vocea Covurluiului“ menţiona că alteţele regale vor sosi pe la orele 16.00-17.00 de la Brăila, cu vaporul, şi vor fi întâmpinaţi de autorităţi şi cetăţeni la debarcare. De aici vor merge la catedrala Sfântul Nicolae, unde sunt aşteptaţi de P.S.S. Episcopul Josif cu tot clerul şi după aceasta la casele lui Epaminonda Lambrinidi.
,,Vocea Covurluiului“ prezintă în paginile sale primirea alteţelor regale: ,,Încă de pe la óra 3 p.m. stradele Portuluĭ, Mare şi Domnéscă, pe unde aveaŭ a trece auguştiĭ óspeţĭ, eraŭ transformate în adevĕrate salóne: tapete, drapele, ghirlande, cununĭ, etc., acoperiaŭ tóte casele în tot percursul. Mulţimea începu a se grămădi pe strade şi mai cu sémă în piéţa burseĭ, la debarcader, unde se improvisase un frumos arc de verdéţă. Tóte vasele din port erau frumos pavoasate“. Prezentarea continuă cu apariţia pe Dunăre a vaporului care transporta pe alteţele regale şi întâmpinarea lor cu lovituri de tun, urmată de escortarea vaporului regal de vapoarele plecate din portul Galaţi, Linnet şi Foscolino, la bordul cărora erau muzicanţi şi public până la debarcader. Primarul întâmpină cu pâine şi sare alteţele regale care, în aclamaţiile mulţimii, au trecut printr-un lung şir de trăsuri, în care se aflau doamne şi domnişoare în toalete strălucitoare, spre casele lui Epaminonda Lambrinidi. Seara oraşul a fost splendid luminat, distingându-se prin ornamente şi lumini magazinele din străzile Mare şi Domnească, casele Fanciotti, Vârlan, Mendel sau Şwab. După un prânz ales a urmat retragerea cu torţe şi muzică, apoi o plimbare pe străzile principale ale oraşului şi o reprezentaţie dată de o trupă greacă aflată în oraş. Alteţele regale au vizitat şi moara cu aburi a lui Epaminonda Lambrinidi, după care şi-au continuat călătoria în Moldova.
Un an mai târziu, un alt ziar local relata vizita domnitorului Carol I şi a soţiei sale în oraşul Galaţi. Oraşul Galaţi se îmbracă din nou în straie de sărbătoare: ,,Pe piaţa centrală se lucreadă un frumos arc, pe unde vor trece M.M.L.L.-Strada Mare şi Domnească vor fi împodobite cu steagurĭ, coroane şi verdeaţă“. Domnitorul alege aceleaşi case ale lui Epaminonda Lambrinidi, semn că se simţise bine ultima dată aici, Epaminonda Lambrinidi fiind și un om cu stare şi bine văzut în oraş. La 16 octombrie 1880, domnitorul Carol I şi soţia sa, venind pe Dunăre de la Brăila, sunt întâmpinaţi de patru vapoare plecate din portul Galaţi, care aparţineau lui Foscolo, Negroponte, Statato şi conte Roma, până la debarcader. Toate casele şi magazinele până la casele lui Epaminonda Lambrinidi erau decorate cu steaguri şi covoare. S-au ridicat două arcuri de triumf, un pavilion de ,,frunzari“ şi s-au împodobit, din iniţiativa primăriei, două catarge cu frunze care dădeau impresia unor plopi. Salvele de tun şi muzica a însoţit debarcarea domnitorului şi a soţiei sale, care au fost întâmpinaţi de toate autorităţile civile şi militare ale oraşului şi districtului. După aceea au mers la catedrala Sfântul Nicolae şi apoi la casele lui Epaminonda Lambrinidi, unde au venit persoane oficiale, consulii străini şi cetăţeni. Spre seară au ieşit după masa de prânz în oraşul frumos iluminat, la o plimbare cu trăsura pe strada mare.
În anul 1888 survine falimentul lui Epaminonda Lambrinidi, a cărui avere este scoasă la licitaţie. Ziarul local ,,Poşta“ relata în paginile sale în anii 1888-1889 că averea mobilă a insolvabilului E.A. Lambrinidi, aflată în casa din strada Domnească, oraşul Galaţi este scoasă la licitaţie publică. Averea scoasă la licitaţie era formată dintr-o galerie care cuprindea 62 de tablouri, camere de culcare, saloane, sală unde se serveşte masa, tacâmuri, sticlărie, argintărie, covoare, arme, trăsuri, două piane, candelabre, lustre, statui de marmură şi bronz, vinuri străine şi indigene etc. Moara Lambrinidi din strada Portului va ajunge în proprietatea lui I. Millas & Fiŭ, având un capital de 300.000 lei, 26 de lucrători şi măcina 3 vagoane cu o capacitate de câte 10.000 kg. pe zi.
Casa lui Epaminonda Lambrinidi va fi sediul Curţii de Apel până la construirea Palatului de Justiţie. În anul 1928 casa se prezenta astfel: corp principal cu subsol, parter şi etaj (8 camere, două săli, scară de acces şi latrină), atenase (parter cu coridor, 7 camere), grajduri şi magazii, o cameră (parter). Casa era construită din cărămidă şi var, învelită cu tablă, o cameră era învelită cu ţiglă, pardoseală din dulapi atât la parter cât şi la etaj, antreul de la parter pavat cu dale din piatră, coridoarele erau din beton şi ciment, tavanurile erau din şipci şi trestie tencuit cu var şi câlţi, podurile din cărămidă şi lut, iar calcanurile din zid şi cărămidă.
În anul 1939 casa este închiriată de primăria oraşului Galaţi, primar fiind Traian Gruescu, Ministerului Educaţiei Naţionale, pentru liceul de fete ,,Mihail Kogălniceanu“ pe un an de zile cu suma de 80.000 de lei pe an. Casa acum are următoarea configuraţie: parter (7 camere mari, una mică şi un antreu comun, cu scară de comunicaţie la terasă), etaj (7 camere mari, 8 mai mici şi antreul principal comun, cu tot etajul, inclusiv scara de comunicaţie cu parterul şi alta cu mansarda, inclusiv cu balconul), mansarda (5 camere mici despărţite între ele, cu pereţi de scânduri), atenasele (8 camere, un antreu, intrarea la pod, două closete şi o cameră cu două cazane de baie desfiinţate inclusiv antreul), magazia cu trei despărţituri, din care două mari şi una mică, construită din zid de cărămidă, care serveşte pentru depozitarea lemnelor şi materialelor, o cameră de zid izolată în curte.
Astăzi casa din strada Domnească, nr. 51, este sediul Regionalei C.F.R. şi se află pe lista monumentelor istorice din anul 2004, a judeţului Galaţi, la poziţia 115, cod GL-II-m-B-03014, sub numele de "Casa Lambrinidi", construită la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu