luni, 15 noiembrie 2010
Casa Negri
Costache Negri s-a născut la Iaşi în martie 1812, în ,,casele Luca“, fiind al doilea copil al agăi Petrache Negre şi al Smarandei Donici, fiica spătarului Manolache Donici.Educaţia şcolară şi-a făcut-o în casa părintească, tatăl său Petrache Negre a fost primul îndrumător, era un bun ,,geometru“ şi cunoştea, probabil, limba franceză. Costache Negri a făcut studii şi cu un ,,didascalos“ grec, însuşindu-şi primele noţiuni de artă şi literatură, de matematică, istorie şi geografie. În timpul petrecut la Chişinău (1821 – 1823), a fost înscris la ,,pensionul pentru fiii de nobili“ de pe lângă Seminarul teologic. Va studia apoi la curtea domnească, unde înainte de 8 februarie 1824 îl are ca ,,maître de langues“, pe Johann Baptist Gall. Din toamna anului 1827 începe să frecventeze pensionul din Iaşi, al dascălului Etienne Marius Mouton sau Victor Cuénin.
La sfârşitul anului 1828 sau, mai precis, în anul următor, Costache Negri pleacă la Odesa, unde este înscris la pensionul lui Louis Repey. Aici Costache Negri adopta pentru prima dată în mod convenţional forma Negri (Negry), printr-o simplă adaptare la ortografia franceză a moldovenescului Negre. În anul 1832 este trimis la studii în străinătate, astfel studiază la Viena la pensionul Furlani. La unul din balurile Operei organizate de Philippe Musard, din luna ianuarie a anului 1839, la Paris îl întâlneşte pe Vasile Alecsandri cu care leagă o statornică şi curată prietenie. Tot aici face cunoştinţă cu alţi tineri români aflaţi la studii, cum ar fi Ion Ghica, N. Kretzulescu sau fraţii Goleşti.
Costache Negri a fost colaborator la revista Propăşirea , membru al ,,Asociaţiei literare“, participant la revoluţia de la 1848 din Ţările Române, membru al Divanului Apelativ al Ţării de Jos (1 sept. 1849-18 sept. 1850), pârcălab al ţinutului Covurlui (4 iunie 1851-6 sept. 1853), epitrop al spitalului Sf. Spiridon din Galaţi după data de 17 decembrie 1851.
În calitate de preşedinte al comisiei pentru înfrumuseţarea oraşului, la 11 august 1851 prezenta domnitorului Grigore Alexandru Ghica un ,,program“ cu măsuri pentru modernizarea oraşului Galaţi. Acesta cuprindea cumpărarea unei clădiri în care să fie instalate toate instituţiile administrative, construirea unui chei la Dunăre, din marmură, pe o lungime de 125 de stânjeni (287 m), construirea cazărmii marinarilor, repararea cazărmii pompierilor şi pavarea străzilor principale. Domnitorul a aprobat acest ,,program“, iar Costache Negri s-a procupat mai întâi de construcţia cheiului , apoi de repararea carantinii. Tot în acest mandat se ocupă şi de proiectul care prevedea înfiinţarea Băncii Moldovei, de construirea unui local propriu pentru şcoala publică gălăţeană şi de cumpărarea unei săli de teatru. Domnitorul Grigore Alexandru Ghica avea să-l răsplătească pentru aceste iniţiative cu rangul de vornic, la 7 mai 1853.
La 3 noiembrie 1854, Costache Negri este numit ministru la Departamentul Lucrărilor Publice. În acest mandat uşurează poverile ţăranilor, reducând la jumătate numărul zilelor datorate de ţărani pentru întreţinerea drumurilor, a desfiinţat transportul obligatoriu al sării de către ţărani , stăruie ca linia electro-telegrafică, construită de la graniţa Austriei dinspre Bucovina până la Iaşi să fie extinsă până la Galaţi, iar pentru protejarea acestor linii telegrafice elaborează un proiect prin care să fie impuse amenzi şi pedepse celor care vor cauza stricăciuni şi un regulament care cuprindea ,,îndatoririle telegrafice“.
În perioada 10/22 aprilie-22 iunie 1855 este trimis de către domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, la conferinţa de la Viena, iar între 9 iulie 1855-14/26 februarie 1856, împreună cu Dimitrie Ralet se află în misiune dipomatică la Constantinopol, trimis de acelaşi domnitor. La 3/15 iulie 1856 îşi prezintă demisia din Sfatul Administrativ, iar în luna octombrie se afla în Galaţi unde era ocupat cu cumpărarea unui loc din ,,Uliţa Grădinii Vechi“ şi cu reînnoirea actelor de proprietate ale altor locuri pe care le avea în ,,Uliţa Mihai Vodă“ şi în ,,Mahalaua sârbească“. La 5/17 septembrie 1857, în urma alegerilor pentru ,,proprietarii din târguri“ erau aleşi ca deputaţi la Galaţi, Alexandru Ioan Cuza şi Costache Negri. La deschiderea lucrărilor Divanului ad-hoc de la Iaşi, în data de 4 octombrie 1857, este ales ca vicepreşedinte al Adunării , iar la 4/16 noiembrie 1857 este reales în această funcţie. În şedinţa Adunării din data de 21 decembrie 1857, Costache Negri şi Alexandru Ioan Cuza propuneau un proiect în trei puncte, votat de cei prezenţi. La punctul doi din proiect se face referire la menţinerea regimului de porto franco pentru Galaţi, precum şi aşezarea în acest port a unui intraposit pentru mărfurile străine.
La 14/26-18/30 decembrie 1858, Costache Negri este ales deputat al marilor proprietari din judeţul Ismail, în urma efectuării scrutinului pentru Adunarea electivă a Moldovei. Costache Negri a fost propus drept candidat la tronul Moldovei, dar a fost preferat ca domn până la urmă Alexandru Ioan Cuza. O delegaţie compusă din Costache Negri, Neculai Catargi şi colonelul Mavrichi se deplasează la Constantinopol, pentru a înştiinţa sultanul de alegerea ca domn al Moldovei a lui Alexandru Ioan Cuza. Înainte de a ajunge în Constantinopol primesc vestea alegerii lui Alexandru Ioan Cuza şi la Bucureşti, la 24 ianuarie 1859. La 12/24 septembrie 1859, la palatul Besictaş are loc audienţa finală, unde Costache Negri după îndelungi insistenţe primea de la marele vizir, Aali Paşa, firmanele de domnie. La 31 octombrie/12 noiembrie 1859 este numit agent al Moldovei şi agent ad-interim al Ţării Româneşti la Constantinopol. În această calitate obţine succese importante cum ar fi: afacerea paşapoartelor româneşti, recunoaşterea dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza sau secularizarea averilor mânăstireşti. În anul 1864, Costache Negri este ales deputat de colegiile mai multor oraşe (Bucureşti, Iaşi, Craiova, Galaţi şi Tecuci), iar el optează pentru Galaţi. La 21 februarie/5 martie 1866, Alexandru G. Golescu este numit în locul lui Costache Negri la Constantinopol.
După detronarea domnitorului Principatelor, Alexandru Ioan Cuza, la 11 februarie 1866, Costache Negri se retrage din viaţa politică la Târgu Ocna, unde îşi cumpărase o livadă cu căsuţă lângă biserica Răducanu. În toamna anului 1866 este ales senator al colegiului al II-lea din Piatra Neamţ, iar în anul următor i se propune portofoliul unui minister în guvernul condus de Ştefan Golescu, însă Costache Negri refuză. În primăvara anului 1868 este ales deputat al oraşului Galaţi de către colegiul al II-lea Senat, dar demisiona înainte de 29 mai/10 iunie 1868. Acceptă să fie membru în Consiliul comunal şi epitrop al spitalului Sfântul Spiridon. În vara anului 1869, la propunerea lui Mihail Kogălniceanu, Costache Negri alături de colonelul Pencovici şi Panaite Donici face parte din comisia pentru delimitarea liniei de frontieră dintre Muntenia şi Austro-Ungaria.
La 28 septembrie 1876, Costache Negri se stinge, fiind înmormântat în curtea bisericii logofătului Răducanu-Racoviţă din Târgu Ocna. În amintirea acestuia, la 17 iunie 1912 este dezvelită la Galaţi o statuie, opera sculptorului Ioan Iordăchescu, amplasată în centrul oraşului de atunci, ,,Piaţa Regală“. Cu această ocazie istoricul Nicolae Iorga a ţinut o cuvântare emoţionantă: ,,Întâia oară se ridică în România statuia unui om pentru că, ajungând foarte sus şi putând răzbate şi până la cea mai înaltă culme, să rămâie modest şi sărac. Căci Costachi Negri n-a fost ce merita fără îndoială să fie, ci a silit, cu toate puterile unei nobile abnegaţii, unei desăvârşite uitări de sine, să nu i se dea nimic. El a păstrat numai atâta din ce poate asigura sângele, înrudirile, talentul, energia, cât era de nevoie ca să poată servi ţara. Şi a cerut în schimb un singur lucru, să se răsfrângă mulţămită asupra prietenilor săi, cari s-au înălţat prin el, asupra Domnului mare, căruia a ştiut să i se închine întreg“.
Astăzi casa lui Costache Negri din Galaţi o recunoaştem după placa de marmură aflată pe o casă din strada Mihai Bravu, nr. 46, actualmente Camera de Comerţ şi Industrie, care ne indică că acolo a locuit Costache Negri, pârcălab de Galaţi, militant pentru ideile revoluţiei de la 1848 şi ale luptei pentru unire. Casa apare în lista monumentelor istorice din anul 2004 la poziţia 165, cod GL-II-m-B-03062, pe strada Mihai Bravu, nr. 46, construită la sfârşitul secolului al XIX-lea. Aminteam mai sus că în luna octombrie a anului 1856 Costache Negri se afla în Galaţi unde era ocupat cu cumpărarea unui loc din ,,Uliţa Grădinii Vechi“ şi cu reînnoirea actelor de proprietate ale altor locuri pe care le avea în ,,Uliţa Mihai Vodă“ şi în ,,Mahalaua sârbească“. La 8 iunie 1862, G. Alevra întocmea o cerere către Consiliul municipal Galaţi, prin care solicita eliberarea unui deviz de construcţie a unei case de locuit pentru Constantin Negre pe Uliţa Mihai Vodă. Consiliul municipal răspunde favorabil cererii la 16-18 iunie, după examinarea planului şi a locului din Uliţa Mihai Vodă, când este de acord cu ridicarea construcţiei. La 24 decembrie 1862, Costache Negri se afla la Galaţi unde se ocupa de ultimele lucrări la casa din strada Mihai Bravul. În iulie-august 1867 dorea să vândă casa. Casele vândute mai târziu au fost închiriate, în octombrie 1878, de Şcoala Normală de băieţi, strămutată de la Ismail. A funcţionat aici până în anul 1923 în vechiul local situat pe acelaşi teren, fostă proprietate a lui Costache Negri. La 3 septembrie 1924 s-a sfinţit, pe locul casei, piatra fundamentală a clădirii Seminarului ,,Sfântul Apostol Andrei“.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu