luni, 15 noiembrie 2010
Casa Robescu
G.C. Robescu, doctor în drept de la facultatea din Bruxelles, este numit prim-procuror la tribunalul nostru, în locul d-lui Cociaş.În luna aprilie a anului 1883, la alegerile deputaţilor şi senatorilor din Galaţi, s-a folosit forţa, totul transformându-se într-o bătaie generală. Bande de bătăuşi, sub patronajul poliţiei, au făcut ca libertatea alegerilor să fie asasinată şi bâtele singure au ales pe deputaţi în locul cetăţenilor. Opozanţii au adresat plângeri guvernului, miniştrilor, regelui, parchetului local, avocaţilor şi presei, dar alegerile nu au fost anulate. G.C. Robescu a trimis gazetelor Lupta, Epoca, România şi Naţiunea, următoarea scrisoare: ,,Colectiviştii disperaţi de înfrângerea lor au blocat stradele cu bătăuşi şi gardişti dechizaţi. Alegătorii atacaţi pe strade, Lascăr Cernat, ales eri, Vlaicu, Pacu şi alţii grav bătuţi. Nu pot pătrunde la primărie, teroarea la culme, armata la localul alegerii. Siguranţa nu mai există pentru noi…“ . În acest scandal au fost implicate mari personalităţi ca: V.A. Urechia, Constantin Ressu, V. Poenaru, N. Istrati, Moise Pacu, Gh. Robescu, Lascăr Catargiu, A.Radovici, Lascăr Cernat şi alţii, care au fost bătuţi, arestaţi şi trimişi în judecată sub diverse pretexte. La Galaţi au venit capii opoziţiei unite pentru a salva situaţia, în frunte cu Dumitru Brătianu, G. Vernescu, Gr. Pencescu, N. Fleva, Al. Djuvara.
Alegerile din luna mai a anului 1887 se vor desfăşura după acelaşi scenariu. Candidaţii opoziţiei unite pentru colegiul I comunal au fost: Gh.C. Robescu, Nicu Madgearu, Aristide P. Papadopol, N. Catargi, Anton Tatuşescu, Gheorghe Fulger, Moise N. Pacu, Ionescu Vasile G. Mihăilescu şi Limoleon Nebuneli. Rezultatul alegerilor din 9 şi 10 mai 1887 au fost: ,,La colegiul I Comunal: Votanţi 382, majoritatea absolută 193, opoziţia 199 voturi, guvernamentalii paşalei 144, guvernamentalii anti paşali 36“ . În anul 1887, la tribunalele din Galaţi şi Brăila au fost judecaţi liderii gălăţeni: Lascăr Catargiu, Gheorghe Robescu, Constantin Ressu, C. Mihăilescu, Nicu Madgearu, Moise Pacu, N. Istrati şi alţi doua sute de cetăţeni învinuiţi de delicte politice, acţiuni împotriva agenţilor administraţiei, a poliţiei şi chiar de omor. La Curtea cu Juri din Brăila, procesul opozanţilor gălăţeni din decembrie 1887 a adus personalităţi marcante ale vieţii politice româneşti: Dumitru Brătianu, Lascăr Catargiu, G. Vernescu, învinuiţii fiind asistaţi de renumiţi avocaţi: G.Vernescu, P.Gradişteanu, N.Blarenberg, G. Paladi, C. Arion, A. Djuvara. Gr. Bonachi, Al. Lahovari, N. Fleva şi C. Mârzescu. Verdictul s-a pronunţat în ziua de 18 decembrie 1887, la orele 12.00 noaptea, învinuiţii fiind achitaţi.
G.C. Robescu a fost primar în perioada februarie 1891-august 1892. În anul 1894, prefectul Gheorghe Robescu hotărăşte achiziţionarea unui loc din strada Mavromol, încredinţându-se arhitectului Ion Mincu sarcina de a întocmi proiectul Palatului Administrativ, cu condiţia ca valoarea acestuia să nu depăşească suma de 500.000 de lei. Peste zece ani, în anul 1897, liberalii îşi vor lua revanşa şi vor obţine satisfacţie într-un proces în care au fost condamnaţi Constantin Ressu şi G.C. Robescu pentru corupţie în atribuirea lucrărilor iluminatului în oraş cu gaz aerian, dar achitaţi ulterior de Curtea de Apel din Iaşi.
Casa Robescu, aflată pe lista monumentelor istorice din anul 2004, din judeţul Galaţi, la poziţia 161, cod GL-II-m-A-03058, strada Mihai Bravu, numărul 28, a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pentru familia Robeştilor cu care se pare că era înrudit, arhitectul Ion Mincu realizeză la Bucureşti o reşedinţă fără trăsături foarte caracteristice şi la Galaţi un fel de vilă-palat impunătoare cu o profunzime de ornamente ceramice şi de lemn, la streşini, colonete, balustrade, ancadramente. Casa Robescu a fost construită între anii 1896-1897, având strânse filiaţii cu ,,Casa Lahovary“ şi ,,Bufetul“ din Bucureşti, lucrări în care arhitectul Ion Mincu a făcut primele încercări de realizare a unei arhitecturi inspirate din tradiţia naţională. De data aceasta, ideea arhitecturală apare mai puţin clară; fireşte, apelul insistent la ornamentul ceramic policrom, la desenul arcaturilor lanciolate, la friza de ocniţe şi butoni şi la colonetele de lemn strunjit ale loggiei peste intrare, ca şi rezolvarea streşinei, indică filiaţia directă cu cele două lucrări ale arhitectului Ion Mincu menţionate mai sus.
Imobilul, în suprafaţă construită de 460 m. p. (parter şi etaj), cu 41 de încăperi, este prevăzut la etaj cu două cerdace: unul pe latura de vest şi altul pe latura de sud, susţinute de stâlpi de lemn sculptaţi. Ornamentaţia, după cum aminteam mai sus, este din ceramică smălţuită policromă, cu diferite motive inspirate din arta veche românească. Mijlocul sau partea centrală a imobilului ce separă parterul de etaj este încins cu un proeminent brâu, torsionat, ce se sprijină pe un registru de nişe, un fel de ,,ocniţe“, în interiorul cărora este încastrată câte o sferă înconjurată de un cerc. Deasupra ferestrelor de la etaj se află alt registru ornamental, cu elemente luate, probabil, din ,,pomul vieţii“, ilustrat printr-un ghiveci din care se înalţă trunchiul trifurcat, cu mlădiţe volubile, frunze şi fructe puternic stilizate. La partea superioară a registrului, în dreptul cornişei, există un alt brâu, puternic reliefat, alcătuit din motive florale stilizate, iar la partea inferioară este un chenar vălurat din arcuri frânte, care ornamentează ferestrele de la etajul clădirii întocmai ca o draperie.
Pe latura de sud a imobilului, la parter, este situată o fereastră mare, încadrată de două medalioane circulare, cu iniţialele proprietarului, care se păstrează şi astăzi. În anul 1889 casa devine proprietatea familiei Robescu, care în 1945 o vinde Casei Centrale a Asigurărilor Sociale. Din anul 1924, imobilul a fost folosit de o serie de instituţii publice ca: Inspectoratul Şcolar, Reşedinţa rezidentului Dunărea de Jos, Comisariatul militar, Direcţia miliţiei regionale Galaţi.
Casa Robescu a fost închiriată de Ecaterina Robescu, pe doi ani (26 octombrie 1938-26 octombrie 1940), cu preţul de 200.000 de lei, plătibili în două rate, lui M. Miloteanu, reprezentantul Ţinutului Dunărea de Jos, Galaţi , în calitate de secretar. Printre personalităţile care au ocupat funcţia de rezident regal la Galaţi în această perioadă, menţionăm pe istoricul C.C. Giurescu. Din anul 1958 aici este sediul Filialei Arhivelor Statului, Galaţi , apoi ,,Casa pionerilor“, iar după 1989, ,,Clubul copiilor“, astăzi ,,Palatul copiilor“.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu