luni, 15 noiembrie 2010

Liceul Pedagogic "Costache Negri"

Şcoala normală cu destinaţia de a forma învăţători săteşti a fost înfiinţată la 1 iunie 1877 la Ismail, în urma stăruinţelor lui V.A. Urechia, atunci deputat de Ismail, iar inaugurarea a avut loc la 26 octombrie acelaşi an. În urma războiului de independenţă 1877-1878, România ceda sudul Basarabiei Imperiului Ţarist şi primea la schimb Dobrogea. Astfel directorul şcolii normale, profesorul Grigore Petrovanu primea dispoziţii din partea Ministerului, la 26 august 1878 de a muta şcoala la Galaţi. În luna octombrie 1878, şcoala era instalată în casele din strada Mihai Bravu, numărul 48, fosta proprietate a lui Costache Negri. La începerea cursurilor în luna noiembrie 1878, şcoala avea 6 profesori: Gr. Petrovanu, preda istoria şi geografia, C. Bărbescu, ştiinţele naturii şi matematica, Ion Cotea, limba română, Theodor Pavel, caligrafia şi desenul, C. Cuclin, muzica şi I. Titorian, gimnastica. Personalul administrativ era alcătuit din: director, un portar şi 6 servitori. Bugetul anual era de 60.718 lei, din care 39.710 lei pentru personal şi 21.310 lei pentru materiale didactice, iar chiria se ridica la suma de 7.500 lei anual. Între anii 1880-1881 şi 1888-1889 şcoala a dat 100 de absolvenţi .
În anul şcolar 1887-1888 s-a înfiinţat Şcoala de Aplicaţie pentru practica elevilor. La 25 august 1891, Dionisie Mardan, directorul şcolii, propune Ministerului Instrucţiunii ca Şcoala Normală să poarte numele lui Gheorghe Asachi, dar Ministerul Instrucţiunii apreciază că era mai potrivit numele lui Costache Negri. Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Spiru Haret semnala prin adresa numărul 29534 din 30 mai 1898, Primăriei oraşului Galaţi, cum că dispune de suma de 1.000.000 lei, în scopul construcţiei în Galaţi a unui local pentru şcoala normală de învăţători. Menţiona în continuare că efectivul şcolii era de 90 de elevi, iar clădirea nouă va adăposti 250 de elevi. De aceea cerea câteva hectare din terenul situat între şoseaua Barboşi-Brăila, şanţul oraşului şi turnul Companiei apelor, cu titlul gratuit. La 4 iunie 1898, primarul C. Ţinc răspundea că în şedinţa din acea zi Consiliul Comunal a decis să se ceară telegrafic Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice numărul de hectare pe care se va construi localul şcolii şi că s-a constituit deja o comisie formată din consilierul D.V. Cerchez şi inginerul şef al comunei, pentru a efectua măsurătorile locului şi o schiţă de plan. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice informa Primăria oraşului Galaţi că 10 hectare din moşia Ţiglina ar fi de ajuns pentru construcţia şcolii, iar primarul C. Ţinc informa că în şedinţă extraordinară din 8 iunie 1898, Consiliul Comunal acorda terenul cerut cu titlul gratuit Ministerului în valoare de 12.000 lei. Totodată se cerea modificarea regulamentului şcolii în ceea ce priveşte admiterea elevilor în şcoală, astfel la concurs să fie admişi şi un număr de 10 copii a orăşenilor gălăţeni care sunt agricultori, fiii preoţilor şi ai dascălilor din acest oraş.
Bertolero&Moreschi, antreprenori de lucrări publice, se adresau Primăriei oraşului Galaţi dorind un teren pentru a construi o cantină în care muncitorii de la localul şcolii să ia masa. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice prin adresa numărul 20541 din 27 martie 1899, cerea primarului oraşului Galaţi să intervină pe lângă Consiliul Comunal, pentru a se acorda 3-5 hectare teren pentru a înfiinţa pe lângă şcoală lucrări de cultura pământului. Primarul M.G. Orleanu răspundea că în şedinţa din 10 aprilie 1899, Consiliul Comunal a aprobat cedarea a 4 hectare de teren către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi a delegat o comisie formată din consilierul Papadopul şi inginerul Comunei pentru a delimita terenul. Inginerul Peternelli apare ca diriginte al lucrărilor clădirii Şcolii de învăţători, iar costurile localului s-au ridicat la suma de 1.200.000 lei. Construirea noului local al Şcolii Normale de băieţi „Costache Negri“ s-a desfăşurat pe parcursul anilor 1898-1902, iar în luna martie a anului 1902 a avut loc inaugurarea acestuia cu participarea Ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Spiru Haret.

La 4 ianuarie 1905, Şcoala Normală este desfiinţată în urma ordinului ministrului Instrucţiunii, G. Vlădescu şi s-a redeschis la 20 octombrie 1907, în prezenţa ministrului Spiru Haret. Cursurile se întrerup la începerea primului război modial şi se reiau în anul 1917 în localul Institutului Philippide, strada Mavromol, numărul 21. În anul 1916 localul şcolii devine spital, iar trupele ruseşti în retragere s-au adăpostit aici, unde în anul 1918 din neglijenţă au dat foc aripii stângi, stins de cercetaşii gălăţeni care efectuau paza localului. În acelaşi an 1918 directorul şcolii N. Velichi, a obţinut de la profesorul Simion Mehedinţi, Ministrul Instrucţiunii, de la Prefectura judeţului şi Primăria Municipiului, banii pentru repararea localului, unde s-au reînceput şi cursurile. În anii 1922-1924 au fost înscrişi în cele şase clase un număr de 337 de elevi, dintre aceştia 260 au fost bursieri, 50 solvenţi şi 27 absolvenţi. Profesori titulari erau în număr de 8, iar suplinitori 12. Pe lângă Şcoala normală funcţiona o şcoală primară pentru practica pedagogică a elevilor, iar pentru practica agricolă a elevilor avea o fermă modernă şi 11 hectare pentru agricultură. În luna februarie a anului 1928, Comitetul şcolar a hotărât construirea portalului principal al şcolii şi aşezarea statuii lui Costache Negri pe cheia de boltă.
La 10 septembrie 1939, Comisia de lucrări preliminare pentru inventarierea bunurilor imobiliare care aparţineau Şcolii Normale „Costache Negri“, formată în urma ordinului circular al Ministerului Inventarierii Avuţiilor Publice, înregistrat la numărul 22509/1939 şi a deciziei numărul 10789/1939 a Primăriei Municipiului Galaţi a constatat următoarele în procesul verbal numărul 77: imobilul se găseşte în strada Brăilei, numărul 182 şi are ca vecini la est strada Câmpului, la vest Centrul Ocrotirilor Sociale, la sud strada Brăilei, iar la nord Regimentul 8 Călăraşi şi Cartierul Demobilizaţilor. Suprafaţa imobilului era de 5000 m² (parter şi etaj), construcţia era realizată din cărămidă, iar valoarea imobilului era consemnată într-un proces verbal din 30 septembrie 1939 şi se ridica la suma de 48.703.500 lei. La 10 noiembrie 1940, în urma cutremurului imobilul şcolii a fost grav avariat, necesitând ample reaparaţii pe parcursul anilor 1941-1942. La 1 aprilie 1944, şcoala se închide şi se evacuează avutul şi personalul, iar imobilul şcolii în urma ordinului numărul 20017, va fi ocupat de către Armata a 3-a română. La 16 aprilie 1944 are loc bombardarea fermei şi deteriorarea clădirii şcolii, iar un an mai târziu localul şcolii era ocupat de către armata germană în retragere, localul fiind din nou bombardat şi incendiat. În anul 1946 se alocă suma de 3.955.285 lei de către Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru începerea reparaţiilor, iar doi ani mai târziu se schimbă denumirea şcolii în Şcoală Pedagogică. În anul 1954 are loc mixarea şcolii şi înfiinţarea secţiei de educatoare, iar în anul 1957 se înfiinţează învăţământul postliceal pentru secţiile de învăţători şi educatoare, cursuri de zi. Se revine la vechea denumire de „Costache Negri“ în anul 1959 şi se înfiinţează în anul 1961 învăţământul postliceal, cursuri fără frecvenţă. În anul 1963 se schimbă denumirea în Şcoala medie numărul 7, cu secţie de învăţători şi educatoare, iar patru ani mai târziu se va numi Liceul Pedagogic „Costache Negri“. În urma cutremurelor din anii 1977 şi 1986 localul şcolii a fost grav avariat, iar începând cu anul 1980 se şcolarizează elevii din judeţele Brăila şi Vrancea, şcoala devenind Centru de Perfecţionare Metodică pentru judeţele Galaţi, Brăila şi Vrancea. Se reînfiinţează gospodăria-anexă şi între anii 1986-1989 se efectuează reparaţii capitale la localul şcolii, elevii fiind mutaţi în localurile altor licee şi şcoli. În luna mai a anului 1989 cursurile sunt reluate în localul restaurat, iar un an mai târziu se revine la vechea denumire Şcoala Normală „Costache Negri“. Între anii 1988-1992 se desfăşoară lucrările de construcţie la sala de educaţie fizică. În anul 1990 se şcolarizează o clasă din Basarabia şi Ucraina şi se înfiinţează o clasă postliceală cu dublă specializare. În baza Hotărârii Guvernamentale numărul 135/1990 şi a Cartei pentru Şcolile Asociate UNESCO, Şcoala Normală „Costache Negri“ devine „Şcoală Asociată UNESCO“, în anul 1994 şi tot atunci clasele de gimnaziu sunt introduse în planul de şcolarizare. În anul 1999 prin Legea Învăţământului, numărul 84/1995 se revine la numele de liceu pedagogic. Liceul Pedagogic „Costache Negri“ optează pentru păstrarea profilului pedagogic, urmând să includă în planul de şcolarizare clase pentru pregătirea personalului didactic auxiliar.
În luna octombrie a anului 2000, liceul devine Şcoală de Aplicaţii în învăţământul primar, gimnazial şi liceal pentru Universitatea „Dunărea de Jos“ şi îşi începe activitatea cabinetul de asistenţă psihopedagogică, înfiinţat în urma ordinului Ministrului Educaţiei, numărul 4683, din 28 septembrie 1998, în baza legii numărul 84/1995, articolul 49, alineatul 1. Începând cu anul şcolar 2001-2002 se reintroduc clasele de învăţători-educatoare. În lunile iulie-august ale anului 2003, au avut loc reparaţii şi igienizări ample ale spaţiilor de învăţământ şi la blocul alimentar, finanţate în mare măsură din fonduri de la Banca Mondială, înlocuirea parţială a acoperişului pe latura de est şi suprafaţa centrală, reabilitarea internatului (fonduri de la Banca Mondială) şi amenajarea interioară a acestuia (fonduri proprii), dotarea cabinetului de limbi moderne cu mobilier adecvat depozitării şi utilizării eficiente a fondului de carte primit ca donaţie din partea oraşului Pessac din Franţa. În anul 2006 au fost înlocuite instalaţiile sanitare la internatul şcolii, se finalizează lucrările de reparaţii şi igienizare parţiale (holuri, puncte sanitare, bloc alimentar, sala de sport), reparaţii şi modernizări ale punctului termic, reabilitarea şi curăţarea caloriferelor, realizarea hidroizolaţiei internatului, lambrisarea sălilor de clasă din internat, înlocuirea tâmplăriei de la punctele sanitare din internat cu tâmplărie PVC, recondiţionarea uşii de la intrarea în şcoală, completarea mobilierului pentru cancelarie, holul central, contabilitate, bibliotecă, igienizări şi alte amenajări interioare (mobilier, lambriuri, dotări cu aparatură), dotarea cu echipament a laboratoarelor de fizică, chimie, biologie, dotarea cu carte a bibliotecii, dotarea cu echipamente şi materiale sportive (în urma programelor speciale ale M.E.C.), reamenajarea şi dotarea Cabinetului de asistenţă psihopedagogică şi a cabinetului de logopedie, înlocuirea mobilierului în trei săli de clasă, achiziţionarea de aparatură necesară desfăşurării procesului de învăţământ (calculatoare, imprimante, video proiectoare, combine muzicale), dotarea şi reamenajarea spaţiului de cazare din internat (vestiare în 10 camere, 20 de vestiare a câte 4 dulapuri individuale, înlocuirea mochetelor etc.), demararea lucrărilor de înlocuire a acoperişului finalizate un an mai târziu (totodată se restaurează aripa de vest, turnul central şi arcadele exterioare). Dintre premiile şi parteneriatele încheiate de această şcoală menţionăm: premiul pentru cel mai bun proiect în cadrul programului P&G 2000, program coordonat de I.B.M, X NET, Organizaţia „Salvaţi Copiii“, M.E.N. şi „PROCTER&GAMBLE“ (1999), Diploma de Excelenţă pentru susţinerea sectorului neguvernamental prin pregătirea şi coordonarea proiectului FORUM şi TÂRG O.N.G., la nivelul judeţului Galaţi, diplomă acordată de Consiliul Judeţean Galaţi, Prefectura judeţului Galaţi, Primăria Municipiului Galaţi (2001), Premiul Municipiului Galaţi (2001), demararea a două proiecte Comenius de parteneriat educaţional european (2002), proiectele Join-MultiMedia, Spring Day, Clasa Euro 4, Tinerii ambasadori ai lumii, Corespondenţă în limba franceză, Diploma de merit pentru management şi performanţă (2006).
Astăzi se regăseşte pe lista monumentelor istorice din anul 2004, din judeţul Galaţi, la numărul 104, cod GL-II-m-B-03004, sub numele de Şcoală tip „Spiru Haret“, pe strada Brăilei, numărul 134, anii de construcţie fiind 1898-1900, mai sus am arătat că inaugurarea noului local de şcoală are loc în anul 1902.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu