luni, 15 noiembrie 2010
Palatul Administrativ (azi Prefectura)
Primul proiect a fost realizat în anul 1882, când prefect era Gheorghe Răşcanu, ca urmare a publicării unui concurs pentru proiectul unui Palat Administrativ, de către Prefectura judeţului Covurlui, pe luna august 1881. Se intenţiona ca toate instituţiile administrative şi juridice să fie cuprinse într-o singură clădire, dar proiectul nu s-a realizat.Ziarul local Covurluiul, menţiona un alt plan din anul 1883, pentru construcţia Palatului Administrativ şi Judecătoresc, care a fost respins deoarece era considerat nepotrivit. Ziarul mai relata cum Consiliul General în sesiunea sa ordinară din luna octombrie a anului trecut (1891), a însărcinat pe arhitectul Filip Xenopol, din Bucureşti, cu executarea unui nou proiect şi a devizului construcţiei Palatului Administrativ şi Judecătoresc. Se aprecia că suma necesară construirii Palatului Administrativ şi Judecătoresc va fi mai mare de 500.000 de lei , iar despre arhitect că şi a dovedit priceperea la construcţia Palatelor Administrative din Bacău, Vaslui, Bârlad, Brăila precum şi la restaurarea bisericii ,,Sf. Trei Ierarhi“ din Iaşi. Arhitectul avea să primească un onorariu de 4.000 de lei cu condiţia de a supraveghea lucrările la Palatul Administrativ şi Judecătoresc.
În anul 1893 se elaborează un al doilea proiect, care este votat de Consiliul Tehnic Superior, în vederea executării acestuia corpurile legiuitoare votând un împrumut de 500.000 de lei. Ziarul local "Covurluiul" menţiona pe prima pagină că în sesiunea extraordinară din 6 iunie 1893, Consiliul General se va pronunţa asupra proiectului construcţiei Palatului Administrativ şi de Justiţie şi asupra împrumutului în valoare de 500.000 de lei pentru construirea acestuia. Din păcate nici acest proiect nu s-a realizat, astfel Prefectura se hotărăşte să cumpere în anul1893, localul unde se afla Curtea de Apel. Nici acest obiectiv nu este atins, astfel că încep negocieri pentru achiziţionarea a trei imobile din Galaţi, dar fără rezultate pozitive. În anul 1894 prefectul Gheorghe Robescu hotărăşte achiziţionarea unui loc din strada Mavromol, încredinţându-se arhitectului Ion Mincu sarcina de a întocmi proiectul Palatului Administrativ, cu condiţia ca valoarea acestuia să nu depăşească suma de 500.000 de lei. Tratativele cu Creditul Funciar eşuează, astfel Consiliul Judeţean votează pe anul 1894, cumpărarea unui alt loc din strada Mavromol şi Culturii, proprietatea Spitalului ,,Sf. Spiridon“ din Iaşi. Între anii 1898-1899, atunci când prefect era D. Zorilă, Consiliul Judeţean cumpăra un teren viran cu suma de 90.000 de lei şi casele alăturate aparţinând lui Dinermann pentru suma de 32.500 de lei, care au fost demolate, unde se va ridica ulterior Palatul Administrativ. În timpul mandatului de prefect al lui Ion C. Atanasiu, care începe din anul 1901, Consiliul Judeţean autorizează întocmirea unui proiect pentru Palatul Administrativ de către arhitectul Ion Mincu, iar valoarea acestuia să nu depăşească suma de 300.000 de lei. Arhitectul Ion Mincu elaborează ante-proiectul care se ridica la suma de 390.351 de lei şi 64 de bani, pe care Consiliul Judeţean la votat la data de 3 noiembrie 1901.
La 20 octombrie 1903 se obţine aprobarea regală, prin Înaltul Decret numărul 2728. În data de 15 ianuarie 1904, are loc licitaţia pentru darea în întreprindere a lucrării. Termenul pentru executarea lucrărilor era stabilit la 2 ani. Valoarea lucrărilor se ridica la suma de 300.530 lei şi 14 bani, conform planului şi devizului. La 25 februarie 1904 se semnează contractul dintre Prefectura Judeţului Covurlui şi antreprenorii de lucrări publice din Galaţi care câştigaseră licitaţia, M. Roman, Th. Trancu şi inginerul I.D. Popovici. La începutul lunii aprilie a anului 1904 sunt demarate, în absenţa arhitectului Ion Mincu, lucrările de săpături la fundaţie sub supravegherea arhitectului Vasilescu.
Festivităţile prilejuite de punerea pietrei de temelie au fost organizate în ziua de 23 mai 1904. Autorităţile locale au pregătit cu fast evenimentul, construind mai multe tribune cu o capacitate de 300 de locuri, tipo-litografia ,,Moldova“ a tipărit 800 de bilete de intrare, 200 de invitaţii, 50 de invitaţii speciale şi 200 de invitaţii la banchetul care avea să se desfăşoare în acea seară. Au fost prezentate publicului cu această ocazie 6 schiţe ale faţadei viitorului Palat Administrativ. La festivitatea au luat parte, pe lângă un public numeros, şi oficialităţile bucureştene sau locale: miniştrii D.A. Sturdza, preşedintele Consiliului de Miniştri, Vasile Lascăr, ministrul de interne şi C. Stoicescu, P.S.S. Episcopul Dunării de Jos, Pimen Georgescu, Ion C. Atanasiu, prefectul judeţului Covurlui, senatorul Gamulea, deputaţii Orleanu şi Apostol P. Papadopol, Zaharia Soare Ioan, preşedintele Consiliului Judeţean, I. Bastache, primarul oraşului, P. Ionescu, preşedintele secţiei a II-a a Curţii de Apel, Maxim, prim-preşedinte al Tribunalului, colonelul Boteanu, comandantul Corpului III de Armată, Alexandru Gussi, prefectul Poliţiei, arhitectul Ion Mincu, antreprenorii lucrării şi Djuvara, reprezentantul României în Comisia Europeană a Dunării.
P.S.S. Episcopul Pimen Georgescu şi întregul cler al catedralei au oficiat serviciul divin, după care oficialităţile prezente au semnat actul comemorativ, în care se menţiona: ,, Noi, Ion C. Atanasiu, prefectul judeţului Covurlui, după îndelungă muncă şi stăruinţă şi cu ajutorul luminat al Representanţilor judeţului în Consiliul General, învrednicitu-ne-am a pune temelia palatului administrativ din Galaţi, ca să fie el adăpost nouă şi urmaşilor noştri, întru îndeplinirea misiunei ce ne-a încredinţat judeţul şi Guvernul ţărei“. Actul a fost semnat şi de arhitectul Ion Mincu, care a introdus într-un tub de sticlă unul din cele trei exemplare, alături de o colecţie de monede româneşti aflate atunci în circulaţie, la care primul ministru Sturdza a adăugat o monedă de argint din timpul domniei voievodului Bogdan, fiul lui Ştefan cel Mare, monedă dăruită de către Georgescu, secretarul Consiliului Tehnic al Judeţului.
Au urmat scurte alocuţiuni, primul fiind prefectul judeţului Covurlui, Ion C. Atanasiu, care evidenţia lipsa unui edificiu public în Galaţi, dar şi eforturile făcute de autorităţi între anii 1882-1904 de a ridica acest edificiu . După prefect a luat cuvântul ministrul Vasile Lascăr care sublinia: ,,…gradul de civilizaţie al unui popor se recunoaşte din monumente“. Ultimul care a luat cuvântul a fost primul ministru Sturdza, care menţiona: ,,Cum am mai zis doresc ca acest palat să poarte denumirea de Casa muncii pentru binele obştesc şi palat să fie cu numele numai, iar econimia să fie realitatea“.
După ce primul ministru şi-a încheiat discursul, toţi cei prezenţi în pavilionul oficial s-au îndreptat spre locul unde urma să fie pusă piatra fundamentală. Ajunşi aici P.S.S. Episcopul Pimen a sfinţit cu aghiazmă locul unde urma să fie depus pergamentul, după care a aşezat pergamentul în interiorul unei nişe săpate în piatră. Două femei îmbrăcate în costum naţional au adus un vas cu ciment din care toţi înalţii demnitari au pus cu mistria ciment pe marginea nişei peste care a fost aşezată piatra fundamentală. Au urmat toasturile în cinstea familiei regale, a prosperităţii judeţului Covurlui, după care în sunetele muzicii militare participanţii s-au retras. După această ceremonie lucrările de amenajare a fundaţiei se desfăşoară într-un ritm alert astfel că, la 4 iulie 1904, acestea erau definitivate, delegaţia Prefecturii care a verificat calitatea acestora declarându-se mulţumită. La 30 aprilie 1905 Prefectura Judeţului Covurlui, prin prefectul Emil Vulpe, semnează un contract cu antreprenorul F. Lescovar prin care acesta din urmă îşi ia angajamentul efectuării lucrărilor de tâmplărie contra sumei de 46.268 de lei şi 83 de bani. În prima jumătate a lunii mai sunt terminate lucrările la acoperiş, iar în luna iunie instalarea stoleriei.
La 27 iunie 1905 Prefectura semnează un contract cu ,,Casa Feirich et C-nie“ în vederea executării lucrărilor de canalizare şi alimentare cu apă şi gaz a Palatului Administrativ contra sumei de 17.755 de lei şi 24 de bani. Instalaţia de încălzire a fost realizată de firma ,,Adolf Siebrecht“, patronul fiind reprezentant general al ,,Societăţilor Anonime Koerting“, din Hanovra, Paris şi Viena, în urma semnării contractului din data de 8 august 1905 contra sumei de 8510 de lei şi 10 bani. Instalarea cazanelor, ţevilor şi caloriferelor începe la 22 octombrie 1905. La 7 noiembrie 1905 Prefectura Judeţului Covurlui se adresa Ministerului de Interne în vederea aprobării contractării unui credit suplimentar, în valoare de 220.000 de lei, de la Casa Creditului Judeţean şi Comunal, pentru terminarea lucrărilor la Palatul Administrativ, urmând ca datoria să fie achitată în termen de 20 de ani . La 28 noiembrie 1905 au fost contractate de B. Gaiser din Bucureşti, furnizorul Curţii Regale, lucrările ce urmau să fie efectuate din fier forjat. Înaltul Decret Regal numărul 1011, din 2 martie 1906 sancţiona şi promulga legea referitoare la autorizarea judeţului Covurlui de a contracta împrumutul de 220.000 de lei, în vederea achitării de plăţi către antreprenori şi achiziţionării de mobilier, precum şi construirea unei cazarme pentru escadronul teritorial de călăraşi.
Prima poliţă de asigurare a Palatului Administrativ se realizează la 9 februarie 1906, cu o reducere de 10%, din partea Societăţii Generale de Asigurare ,,Dacia-România“ din Bucureşti, pentru o perioadă de 7 ani, plăţile asiguratorii urmând să fie eşalonate în mai multe tranşe. Suma pentru care a fost asigurată clădirea era de 430.000 de lei, valoare ce cuprinde asigurarea pentru întregul imobil: 22 de camere şi două coridoare parchetate, 23 de camere şi 7 coridoare cu mozaic, 38 de camere şi 7 coridoare cu duşumele, 21 de scări de lemn, 6 de piatră şi una de fier, inclusiv pentru fundaţie.
Cele două statui din marmură albă care străjuiesc faţada principală a Palatului Administrativ, ,,Industria“ şi ,,Agricultura“, au fost realizate de sculptorul Frederic Storck din Bucureşti, iar modelele din ipsos care au stat la baza realizării acestor sculpturi şi a ornamentelor în piatră au fost realizate în atelierele sculptorului Wilhelm Dietz din aceeaşi localitate. Transportul statuilor de la Bucureşti la Galaţi, respectiv construcţia schelelor şi montarea acestora, a revenit sculptorului George Rigos din Galaţi, recomandat de arhitectul Ion Mincu, pentru suma de 450 de lei, la data de 4 iunie 1907. De asemenea, George Rigos a fost cel care a realizat, în anul 1907, sculptura ornamentală în piatră, precum şi inscripţia ,,Palatul Administrativ“ de pe frontispiciul clădirii, în jurul orologiului, contra sumei de 3.000 de lei. Lucrările de stolerie şi o mare parte din mobilier au fost executate de F. Lescovar, reprezentantul ,,Primei Societăţi Economice“ din Galaţi , iar aparatele de telegraf şi telefonie au fost achiziţionate în anul 1906 de la firma ,,Teirch & C-ie“ din Bucureşti. Mobilierul din sălile de protocol a sosit la Galaţi, pe calea feroviară în 55 de colete de la ,,Casa Dreising“ din Aachen, Germania, contra sumei de 8.285 de lei. La 9 aprilie 1907, directorul lucrărilor Palatului Administrativ, arhitectul Ion Mincu, împreună cu inginerul şef al Judeţului Gheorghe Radu, delegat de către prefect, au procedat la inspectarea şi recepţia definitivă a lucrărilor efectuate de antreprenorii M. Roman şi inginerul I.D. Popovici.
Mihail Caffé descrie Palatul Administrativ în lucrarea sa astfel: ,,Palatul Administrativ din Galaţi, astăzi sediul Comitetului municipiului Galaţi P.C.R. şi al Consiliului Popular al municipiului Galaţi, e compus pe un plan simetric, cu un corp principal în lungul bulevardului care purta pe atunci numele de "Calea Domneasca", fiind artera principală a oraşului portuar. Două aripi secundare, mai scunde şi mult mai modest ornate, închid între ele o curte posterioară de factură strict utilitară. Faţadele corpului principal, care, prin poziţia sa urbanistică, e lipsit de o perspectivă frontală, sunt placate cu o piatră gălbuie şi desenate în trăsături viguroase, mărind astfel potenţialul expresiv al materialului. Două registre mari, cuprinzând, primul încăperile parterului şi mezzaninului şi al doilea marile săli de recepţie, sala consiliului şi cabinetele oficiale… Decroşarea uşoară a volumelor la etremităţi, subliniată de acoperirea lor independentă cu câte un acoperiş boltit, indică intenţia clară de a fi fost concepute ca un fel de turnuri de calaj, după o schemă curentă în arhitectura palatelor Renaşterii franceze. Dar lipsa de desfăşurare a corpului central şi repetarea numărului de interaxe anulează parţial această intenţie, defect mult accentuat prin perspectiva în racourci obligată de poziţia edificiului. O senzaţie de imperfecţiune o dă şi alăturarea de goluri având forme şi dimensiuni contradictorii; cele trei arcade ample, de factură romanică, subliniind axul central, sunt flancate de o parte şi de alta de ferestrele dreptunghiulare suprapuse ale unor spaţii secundare de la parter şi mezzaninului depăşeşte arcele golurilor centrale, minimalizându-le. Decorul acestei faţade, în care golurile înalte ale etajului terminate cu arce de vârf de lance ca şi coronamentul crenelat aduc o sugestie veneţiană, poate nu întâmplătoare într-un oraş care, pe atunci, era principalul port al României, se completează cu detalii create de Mincu, în spiritul unor forme ale arhitecturii tradiţionale: butoni, discuri, acolade, ocniţe şi chiar ciocârlani ce ornează coama acoperişului“.
Pe frontonul clădirii se găseşte instalat un ceas, unde fiecare oră exactă era marcată printr-un fragment din valsul ,,Valurile Dunării“, capodoperă a compozitorului gălăţean Iosif Ivanovici. Astăzi se regăseşte pe lista monumentelor istorice din anul 2004 a judeţului Galaţi la poziţia 117 cod GL-II-m-B-03016, aici fiind sediul Prefecturii Judeţului Galaţi, din strada Domnească, numărul 56, fiind construit între anii 1904-1907.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu