luni, 15 noiembrie 2010
Palatul de Justiţie (azi Universitatea)
Palatul de Justiţie, astăzi rectoratul Universităţii ,,Dunărea de Jos“ din Galaţi este menţionat în lista monumentelor istorice pe anul 2004, din judeţul Galaţi, la poziţia 114 (Gl-II-m-A-03013), strada Domnească, numărul 47, construit între anii 1911-1923.Studiul la Arhivele Naţionale din oraşul Galaţi, precum şi al unor lucrări de specialitate dedicate monumentelor istorice sau oraşului Galaţi, din care menţionăm cele scrise de Gh.N. Munteanu-Bârlad, Paul Păltănea sau Corneliu Stoica-Ion T. Dragomir-Mihalache Brudiu, vor elucida în cele ce urmează adevărul istoric despre construcţia Palatului de Justiţie.
Gh.N. Munteanu-Bârlad menţiona în lucrarea sa că: ,,Tot pe strada Domnească, pe locul unde s’a construit noul palat de Justiţie, se înălţa înainte de Unire, marele han al boierului Costache Ventura. Hanul cu locul dimprejur şi marea vie cuprindea vreo 486 stânjeni pătraţi în mahalaua Vovidenia şi a fost cumpărat "prin cel din urmă hareciu" sau la mezat, cu 3200 galbeni, în Noembrie 1835, dela serdarul Manolache Cârjă, moştenire rămasă dela tatăl său Banul Ioan Cârjă. Locul cu via se întindea din faţa Bisericei Vovidenia până la viile lui Hagi-Stoian, din strada care-i păstrează până azi numele“. Hanul lui Ventura era o clădire măreaţă, cu două aripi, după moda turcească, şi avea două etaje, cu stâlpi şi balcon în faţă. Hanul găzduia musafirii străini cu ,,obraze subţiri“ şi tot aici se ţineau marile serbări ale pârcălăbiei. Pe locul viran ca o piaţă din faţa hanului aveau loc petreceri populare şi se jucau dansuri naţionale; iar pe vremuri de ocupaţie, veneau aici oştile străine, nemţeşti, turceşti sau ruseşti.
Costache Negri, în calitate de pârcălab de Covurlui, dorea să cumpere hotelul Moldavia, fost han Ventura, pe la 1851, pentru instalarea instituţiilor administrative. Alexandru Ioan Cuza, tot în calitate de pârcălab de Covurlui, dă dispoziţii, pe la 1856, să se mute cancelaria Pârcălăbiei, de la marginea oraşului dinspre Vadul Ungurului, la hotelul Moldavia. În acelaşi an, delegaţii Comisiei Europene a Dunării, cu sediul la Galaţi (1856), baronul de Offenberg, al Imperiului Ţarist şi respectiv Edouard Enghelhard al Franţei au fost găzduiţi pentru o perioadă scurtă de timp la hotelul Moldavia, ei mutându-se ulterior, în anul următor (1857), în casa paharnicului Grigore Baldovici. La 1 mai 1893, se comunica Primăriei Galaţi că se pot pune la dispoziţie fondurile necesare construirii Palatului de Justiţie, de către Ministerul de Justiţie prin Alexandru Marghiloman, Ministru de Justiţie în guvernul prezidat de Lascăr Catargiu. Palatul de Justiţie avea să fie construit pe locul unde a fost ,,Hotelul de Moldavia“, dărâmat în primăvara anului 1895.
Proiectul a fost reluat la 12 aprilie 1912, când G.M. Cantacuzino, Ministru de Justiţie în guvernul prezidat de Titu Maiorescu, încheie un contract cu arhitecţii Grigore Cerchez şi Anton Vârnav ca să întocmească proiectul Palatului de Justiţie, pentru Curtea de Apel, Curtea de Juraţi şi Tribunal. Construcţia trebuia terminată la 1 decembrie 1920, dar lucrările au durat până în 1923. Lucrările au început în anul 1912, dar au fost întrerupte în toamna anului 1914, din cauza izbucnirii primului război mondial. Ministerul de Justiţie, Direcţia generală a Contabilităţii, prin directorul general, Garoescu, în 24 aprilie 1912 comunica primarului comunei Galaţi, că în urma licitaţiei din 5 iulie 1912, organizată la acest minister pentru construcţia Palatului de Justiţie din Galaţi, a fost câştigată de arhitectul Ioan A. Paxino. Ministerul cere Primăriei Comunei Galaţi să scutească construcţia Palatului de Justiţie de taxe comunale, ceea ce se şi întâmplă la data de 4 august 1912, în urma şedinţei extraordinare a Consiliului Comunal, prezidat de primarul Al.G. Nicolescu.
Prefectura Covurlui înştiinţa Primăria Comunei Galaţi, la 17 septembrie 1912, de sosirea Ministrului de Justiţie, Mihail G. Cantacuzino, la Galaţi, în data de 19 septembrie 1912, pentru a prezida ceremonia punerii pietrei fundamentale la Palatul de Justiţie. În toamna anului 1913, Palatul de Justiţie trebuia să fie terminat conform contractului, mai precis la 1 noiembrie. Lucrările de specialitate care menţionează că în anul 1911 încep lucările la Palatul de Justiţie nu au dreptate, aşa cum am arătat mai sus anul este 1912. Ionel Ştefan Alexandru şi Milica Alexandru propun anul 1921 pentru începerea lucrărilor la Palatul de Justiţie - din nou informaţia este falsă. În anul 1914 lucrările la Palatul de Justiţie se sistează, datorită izbucnirii primului război mondial, urmând să fie reluate după terminarea războiului. Observăm astfel că termenul specificat în contract, 1 noiembrie 1913, nu a fost respectat, lucrările continuând. Corneliu Stoica, Ion T. Dragomir, Mihalache Brudiu menţionau că Palatul de Justiţie a fost terminat în anul 191 , lucru care nu se probează.
Primăria Comunei Galaţi înştiinţa Ministrul de Justiţie, în data de 23 februarie 1922, că lucrările la Palatul de Justiţie au fost reluate în anul 1921, această clădire fiind ridicată în zidărie până aproape de acoperiş. Încă din anul 1919 antreprenorul lucrărilor la Palatul de Justiţie, arhitectul Ioan A. Paxino, cerea lichidarea antreprizei în urma petiţiei numărul 10363, din 14 februarie 1919 . Aceasta valora circa 610.000 de lei în urma situaţiei de lichidare a construcţiei Palatului de Justiţie, întocmită de arhitecţii diriginţi. Antreprenorul Ioan A. Paxino cerea printr-o scrisoare adresată Ministrului de Justiţie, la data de 30 aprilie 1920, achitarea acestei sume. În urma licitaţiei din data de 23 august 1920, câştigată de antreprenorul Constantin Manea, acesta se angaja să execute lucrările la Palatul de Justiţie cu 84% din deviz. În data de 11 iulie 1921, a mai primit 82 ¼% peste ofertă sau 235% peste deviz prin majorarea preţurilor unitare şi introducerii unor lucrări suplimentare; până atunci nu executase nici o lucrare. La 12 octombrie 1921 a mai obţinut un spor de 444 ½ peste ofertă sau 901 ¼% peste deviz , iar la 31 mai 1923, preţurile sunt mărite ajungând la 989% peste ofertă şi de 1890% peste deviz. În toamna anului 1923 se sistează lucrările, iar pentru reînceperea lucrărilor în anul următor se cerea o nouă majorare de preţuri ajungând la 1350% peste ofertă şi 2567% peste deviz, conform referatului întocmit de arhitecţii Grigore Cerkez şi Anton Vârnav, la data de 30 august 1924, către Ministerul de Justiţie.
În toamna anului 1921 s-a promis Ministrului de Justiţie, M. Antonescu, că vor fi terminate lucrările până în toamna anului următor, fondurile necesare venind de la Ministerul de Justiţie. Un prim fond de 2.500.000 de lei este obţinut urmând să se obţină şi alte sume necesare construcţiei Palatului de Justiţie. Lucrările încep cu mari sacrificii, dar în luna februarie a anului 1922 noul guvern cere sistarea lucrărilor. La data de 23 iunie 1922, Primăria Galaţi înştiinţa Ministerul de Justiţie că în şedinţa din data de 22 iunie 1922, Comisiunea Interimară Galaţi, prezidată de primarul Teodor I. Thenea, a aprobat a se acorda acelui Minister, cu titlul de împrumut, cu destinaţie a servi numai pentru construirea Palatului de Justiţie din Galaţi, 5.000.000 de lei fără procent până la 1 aprilie 1923, din disponibilul bugetului anului trecut, sumă care se află consemnată la Casa de Depuneri şi care se va elibera Ministerului treptat cu necesităţile construcţiei. În data de 8 iulie 1922, Comisia interimară este anunţată că Ministerul de Justiţie şi cel de Finanţe nu primesc termenul de restituire a împrumutului de 5.000.000 de lei pentru 1 aprilie 1923 ci în termen de 5 ani, împrumut plătibil în rate de câte 1.000.000 de lei anual, anticipat la 15 aprilie a fiecărui an, începând din 1923 fără procente.
Ministerul Finanţelor cere declaraţia formală a Consiliului Comunal şi aceasta să fie aprobată de Ministerul de Interne. Ministerul de Interne răspunde la telegrama numărul 10588/1922 prin telegrama din 26 iulie 1922, numărul 11375, prin care cerea aprobarea împrumutului acordat de Primăria Galaţi, Ministerului de Justiţie pentru a continua lucrările la Palatul de Justiţie. Ministerul de Interne la 28 iulie 1922, referindu-se la raportul numărul 9478/1922 a Comisiei Interimare, înainta o copie de pe Jurnalul Consiliului de Miniştri numărul 2236 din 26 iulie 1922, semnat printre alţii de Ion I.C. Brătianu, Vintilă Brătianu, I.G. Duca, prin care se aprobă din excedentul anului financiar 1921/1922 suma de 18.495.548 lei socotit la 31 martie 1922, Comuna Galaţi să acorde Ministerului de Justiţie un împrumut până la suma de 5.000.000 de lei cu destinaţie de a servi la terminarea construcţiei Palatului de Justiţie.
Primarul Comunei Galaţi, Teodor I. Thenea, la 28 iulie 1922, înştiinţa Ministrul de Justiţie că Consiliul de Miniştri, prin jurnalul numărul 2236 din 26 iulie 1922, a aprobat ca această comună să împrumute Ministerul de Justiţie cu suma de 5.000.000 de lei pentru continuarea construcţiei Palatului de Justiţie. Se cerea în continuare avizul favorabil începerii lucrărilor pentru a se acoperi anul acesta clădirea care este expusă intemperiilor. Ministerul de Justiţie, Direcţia Contabilitate, la 7 septembrie 1922, comunica Comunei Galaţi că Ministerul de Finanţe, prin adresa numărul 118314/1922, face cunoscut că prin aprobarea Consiliului de Miniştri a împrumutului de 5.000.000 de lei oferit de comuna Galaţi formalităţile necesare sunt complete, astfel pot reîncepe lucrările pentru terminarea de roşu şi acoperirea clădirii. Costul lucrărilor şi al materialelor se va acoperi din suma de 5.000.000 de lei treptat cu nevoile şi potrivit situaţiunilor de plată ce se vor întocmi şi ni se vor înainta. Pentru continuarea lucrărilor antreprenorul C. Manea cerea un spor de 30 % asupra preţurilor din trecut din cauza scumpirii materialelor şi a mâinii de lucru, la care Ministerul răspunde afirmativ la 4 iulie 1923. Palatul Justiţiei urma să fie acoperit până toamna anului 1923, dar suma de 5.000.000 de lei deja se terminase înainte de acoperirea edificiului. Acoperişul va fi executat deşi preţul din deviz de 1500 lei m.c., plus sporul de 30 % nu acoperea costul acestei lucrări, iar plata se va face un an mai târziu, în 1924, când Primăria Galaţi a contractat un nou împrumut, 6.000.000 de lei pentru continuarea lucrărilor.
Ministerul de Justiţie, Direcţia Contabilitate, la 4 octombrie 1923, comunica Preşedintelui Comisiei Interimare a oraşului Galaţi că împrumutul de 5.000.000 de lei a fost cheltuit, astfel 4.953.904 de lei şi de bani 30 au fost achitaţi întreprinzătorului construcţiei şi arhitecţilor diriginţi, până la terminarea lucrărilor ar mai fi nevoie de 5.800.000 de lei, pentru a termina construcţia de roşu şi acoperişul palatului de justiţie, chiar în campania actuală. Ministerul de Justiţie cerea Comisiei Interimare a oraşului Galaţi să facă un al doilea împrumut în valoare de 5.800.000 de lei în aceleaşi condiţii ca şi primul. Primăria Comunei Galaţi, la 17 noiembrie 1923, anunţa Ministerul de Justiţie că Comisia Interimară, în şedinţa din 14 noiembrie 1923, a aprobat împrumutul de 5.800.000 de lei. Ministerul de Justiţie, la 18 martie 1924, anunţa Primăria Comunei Galaţi că acceptă împrumutul cu condiţiile: a) se renunţă la dobânda capitalului; b) se renunţă la condiţia că palatul de justiţie să fie gata în toamna anului 1924; c) să renunţe la condiţia că dacă comuna nu va mai avea venituri să devină exigibilă întreaga sumă a împrumutului; d) să se fixeze de Primărie quantumul anuităţilor la cifra de 1.500.000 de lei. La 23 iulie 1925 se fixa licitaţia pentru darea în antrepriză a următoarelor lucrări care urmau să fie executate până la 15 noiembrie. Lucrările erau împărţite în două loturi: a) lotul I cuprindea: zidărie de cărămidă, zidărie cu piatră de Rusciuk, planşee de beton armat, dulgherie acoperiş/Sala paşilor pierduţi, asteriala, straşine cu console, olane pe acoperiş cu crame şi mortar sub olane, tencuielile tavanelor sub sol, parter şi etaj, tencuielile camerelor, mozaic cu borduri; b) lotul II cuprindea: tâmplărie (uşi şi ferestre în lemn de brad). Licitaţia a fost câştigată de inginerul G. Margulius, care era un bun şi serios antreprenor, care s-a achitat în mod ireproşabil în diferitele lucrări, atât la Primărie cât şi la Administraţia C.F.R. şi la alte întreprinderi particulare. La data de 4 august 1925, are loc o nouă licitaţie pentru executarea scărilor de beton. Se depun două oferte, una a inginerului Margulius şi una a lui Valar Antonio, cel mai bun maistru scarar din Galaţi. Este aleasă cea de a doua ofertă fiind mai avantajoasă la preţ. Pentru instalaţii de lumină electrică, sonerie, paratonere, telefon, ventilaţie, incendii şi sanitare au fost patru oferte: a Societăţii Electro-Mecanică, Ciobano&Co., N. Teodorescu şi magazinul Leul. A câştigat licitaţia Societatea Electro-Mecanica care a avut o ofertă clară şi precisă.
Ministerul de Justiţie, la data de 7 decembrie 1925, informa Primăria Galaţi că bugetul Ministerului nu are banii necesari, respectiv 2.000.000 de lei pentru terminarea aripii, unde va fi amplasată Curtea de Apel, astfel ruga Comuna Galaţi să contracteze un nou împrumut. La 10 decembrie 1925 lucrările la Palatul de Justiţie efectuate de inginerul G. Margulius se ridicau la suma de 3.540.342,70 de lei, plata urmând a se face din creditul Ministerului 1.500.000 de lei şi împrumutul Comunei 4.356.029 de lei. Inginerului G. Margulius va primi doar 2.143.397,40 de lei, iar restul de 1.306.945,30 lei dintr-un nou credit. Consilierul comunal, N.V. Virgil comunică printr-o adresă Preşedintelui Comisiunei Interimare Galaţi, la data de 29 decembrie 1925, că băncile locale au fost dispuse să împrumute suma de 1.000.000 de lei pentru finalizarea aripei Palatului de Justiţie unde va funcţiona Curtea de Apel. Suma împrumutată va trebui returnată în anul următor fără a se percepe dobândă. La data de 12 martie 1926, inginerul G. Margulius, într-o notă adresată Preşedintelui Comisiunei Interimare Galaţi, relata că a început lucrările de executare a tâmplăriei şi a altor lucrări la aripa de S-E a Palatului de Justiţie şi cere să fie aprobate aceleaşi preţuri de către Ministerul de Justiţie la fel cum s-a procedat şi la aripa de N-E. Primăria Municipiului Galaţi, în data de 23 iunie 1926, trimitea către Ministerul de Justiţie referatul inginerului Macovei şi al arhitectului A. Popescu, relativ la construcţia aripei de S-E a Palatului de Justiţie, precum şi toate devizele estimative. Din referat reiese că lucrarea se va termina prin intermediul antreprizei, iar antreprenor să fie tot inginerul Margulius. În final se solicită bani pentru finalizarea lucrărilor, astfel antreprenorul inginerul G. Margulius se obligă să efectueze lucrările până în toamna anului 1926 (1 noiembrie 1926).
Lucrările au mai durat până în anul 1927, dar să vedem cum arată astăzi Palatul de Justiţie: „…la care prin retragerea faţadei şi încadrarea acesteia cu două aripi dispuse flancant s-a creat un spaţiu intim de piaţetă de unde sunt puse în valoare calităţile arhitectonice ale construcţiei. În exterior palatul este încărcat cu forme opulente şi ferestre largi, cele superioare având arcuri în plin cintru. Nivelul inferior este un demisol care, la exterior se detaşează prin masivitatea volumelor, a unei ornamentaţii florale mai bogate, având funcţia de soclu, pe care se ridică celelalte două nivele. Arhitectul Gr. Cerchez a căutat să valorifice elemente din arhitectura medievală a Ţării Româneşti, astfel pot fi explicate ornamentele de la ferestre, poate chiar şi faţada din coloane care susţin arcuri trilobate alungite. În exterior, paralel cu faţada, se află sala paşilor pierduţi, acoperită cu o boltă en berceau, bogat ornamentată cu stucatură , iar în exterior, întregul edificiu este acoperit cu gresie buciardată şi fasonată“.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu