luni, 15 noiembrie 2010

Palatul Episcopal (azi Muzeul de Artă Vizuală)

Între anii 1864-1878, când eparhia Dunării de Jos a avut jurisdicţia canonică şi asupra ţinuturilor din sudul Basarabiei, reşedinţa acesteia a fost în oraşul Ismail. Reşedinţa episcopală din acest oraş era un palat înconjurat de o vastă grădină cu o bogată florărie şi pomi roditori, datorită îngrijirii episcopului Melchisedec şi a guvernului român.
Din anul 1878, după pierderea sudului Basarabiei în favoarea ruşilor, în urma Congresului de pace de la Berlin, reşedinţa episcopală s-a mutat la Galaţi, unde a închiriat prin Ministerul Cultelor diverse case particulare până la construirea noului local din strada Domnească. Astfel au fost închiriate rând pe rând casele lui Haralamb Macri, strada Mihai Bravu, casele Ecaterinei Nicu Catargiu, strada Carol, casele lui N. Vlaicu, strada Mavromol şi casele lui Spiru G. Topale de lângă biserica Sfântul Nicolae, fosta catedrală. În timpul episcopatului P.S. Iosif, mai precis în anul 1885, corpurile legiuitoare au votat o sumă de 200.000 lei pentru construirea Palatului Episcopal.
Primăria Comunei Galaţi, prin vocea primarului T. Nebuneli comunica P. S. S. Parthenie prin adresa numărul 661, din decembrie 1887, că în şedinţa de la 23 noiembrie 1887 s-a dezbătut conţinutul adresei numărul 831/1887, primite din partea episcopiei şi s-a numit o comisie formată din consilierii: Al. Radu, M.N. Pacu şi N. Madgearu care împreună cu P. S. S. sau un delegat al Episcopiei, să aleagă şi să desemneze un loc pentru construirea Palatului Episcopal din cele libere ale Comunei. Consiliul Comunal în şedinţa din 16 decembrie 1887 a decis să cedeze pentru construirea Palatului Episcopal şi dependinţele sale, atâta loc cât va fi nevoie din terenul numit "piaţa Ştefan cel Mare", situată în faţa Grădinii Publice. La 29 ianuarie 1888 prin adresa numărul 122, Episcopia răspunde Primăriei solicitând tot terenul numit "piaţa Ştefan cel Mare", deoarece Palatul Episcopal va fi un monument public.
O adresă înaintată de episcopie Ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, cu numărul 225 din 26 aprilie 1889, preciza că arhitectul Mandrea a terminat planul Palatului Episcopal şi se cerea în continuare publicarea dării în antrepriză. Procesul-verbal din 21 ianuarie 1891 din localul Senatului menţiona, că în baza legii din 16 decembrie 1889 se desemna terenul numit piaţa Ştefan cel Mare drept local pentru construirea Palatului Episcopal. Printre semnatari se aflau V.A. Urechia, I. Plesnilă, Emanuel Flondor, C. Buşilă şi Parthenie al Dunării de Jos. Ministerul Cultelor prin adresa numărul 411 din 5 iunie 1891 menţiona că la data de 17 decembrie 1889 legea votată de corpurile legiuitoare a fost promulgată în Monitorul Oficial numărul 205/1889. La 26 iulie 1891 Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice prin adresa numărul 4025 comunica P. S. Parthenie, că Ministerul de Interne prin adresa numărul 12210/1891, face cunoscut cum Consiliul Comunal al oraşului Galaţi în şedinţa din 27 aprilie 1891, a emis votul pentru menţinerea cedării fără plată a terenului numit piaţa Ştefan cel Mare, strada Domnească situat în faţa bulevardului Grădinii Publice (33.184 m²) pentru construirea Palatului Episcopal cu dependinţele sale, Seminarul şi Biserica catedrală şi în vederea legii sancţionată cu Decretul numărul 3449 din 14 decembrie 1889, urmând să întocmească, autentifice şi transcrie actul de cedare a locului în numele Ministerului Cultelor potrivit procurii oficiale autentificată de Tribunalul Ilfov secţia Notariat sub numărul 5371 din 26 iulie 1891, iar C. Plesnilă avocat al statului din Galaţi va asista pentru împlinirea tuturor formalităţilor prevăzute de lege. Arhitectul Th. Dobrescu a fost însărcinat de către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice cu lucrările la Palatul Episcopal şi refacerea planurilor. La data de 5 octombrie 1893 s-a autentificat de către Tribunalul Covurlui cu numărul 1709 şi transcris sub numărul 645, actul de donaţie dintre Minister şi Primăria oraşului Galaţi, pentru terenul numit "piaţa Ştefan cel Mare".

Ministerul Cultelor şi Instrucţiunei Publice cu adresa numărul 28542 din data de 17 iunie 1898 face cunoscut P. S. Parthenie că la 28 iunie 1898 se va desfăşura ceremonia punerii pietrei fundamentale a Palatului Episcopal. Prin adresele cu numerele 1231-1282 din 23 iunie 1898, au fost invitate la această ceremonie următoarele personalităţi: Prefectul judeţului Covurlui, Primarul oraşului Galaţi cu membrii Consiliului Comunal, Preşedintele Curţii de Apel Galaţi cu membrii Curţii, Prim preşedintele Tribunalului Covurlui cu membrii Tribunalului, Procurorul general al Curţii de Apel Galaţi cu membrii Parchetului, Generalul Corpului III armată Galaţi cu statul major, Directorul Liceului din Galaţi cu corpul profesoral, Preşedintele Camerei de Comerţ Galaţi cu membrii camerei, Directorul Şcolii normale Galaţi cu corpul profesoral, Directorul Şcolii Comerciale Galaţi cu corpul profesoral, Directorul Şcolii de meserii Galaţi cu corpul profesoral, Revizorul şcolar al judeţului Covurlui, Prefectul de Brăila, Prefectul de Tulcea şi cel de Constanţa, Primarul Brăilei cu Consiliul Comunal, Primarul de Tulcea şi cel de Constanţa cu Consiliile Comunale, Preşedintele Consiliului Judeţean Brăila cu membrii Consiliului Judeţean, Preşedintele Consiliului Judeţean Tulcea şi Constanţa cu membrii Consiliului Judeţean, Preşedintele Camerei de Comerţ Brăila cu membrii camerei, Preşedintele Camerei de Comerţ Tulcea şi Constanţa cu membrii camerelor, Protoiereii judeţelor Brăila, Tulcea, Constanţa şi Covurlui, Predicatorului ambulant al Dobrogei, senatorilor Gh. Fulger şi Gh. Cavalioti, deputaţilor L. Aslan, M. Orleanu, C. Malacsa, Gh. Nicorescu şi Ap. Papadopol, Victor Macri, fost deputat, Virgil Poenaru, fost primar, C. Plesnilă, fost primar, I. Plesnilă, fost senator, avocat Emil Vulpe, Gh. N. Flondor, fost senator, senatorilor R.I. Campini şi Moisescu, Brăila, deputaţilor C. Cociaş şi N. Ionescu, Brăila, senator Lascăr Catargiu, Bucureşti.
La 24 septembrie 1899 Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice comunica P. S. Parthenie prin adresa numărul 67701, că lucrările la construcţia Palatului Episcopal fiind deja terminate, localul a fost luat în primire de Minister şi are nevoie de pază. Episcopia se adresează Prefecturii judeţului Covurlui prin adresa numărul 1458 din 6 octombrie 1899 pentru pază şi Primăriei oraşului Galaţi prin adresa numărul 230 din 22 februarie 1900 pentru săparea grădinii din jurul Palatului Episcopal. În adresa numărul 442 din 7 aprilie 1900 a Episcopiei către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice se face referire la un credit în valoare de 125.000 lei contractat de Minister pentru atenase, îngrădit, pictură şi introducerea apei şi gazului la Palatul Episcopal. Lucrările încep cu întârziere în toamna anului 1900, iar prin adresa Episcopiei numărul 1550 din 23 octombrie 1900, către Ministrul Cultelor arată că 1.267 lei a costat mutarea în noul Palat. Episcopia comunica prin adresele numerele 1407 din 3 octombrie 1900, 1549 şi 1551 din 23 octombrie 1900 şi 1560 din 25 octombrie 1900 Ministrului Cultelor că a plantat în primăvara trecută un număr de 248 de arbori pentru a înfrumuseţa terenul viran din jurul Palatului Episcopal, a consultat maiştri specialişti în tâmplărie, ajustarea şi aşezarea tâmplei în paraclisul noului Palat Episcopal, care împreună cu vopsitul şi poleitul costă suma de 2360 lei, facturile pentru candelabrele, lămpi, fire şi braţe pentru iluminatul Palatului Episcopal costă 4388 lei şi 75 bani, iar pentru o sobă, o baie, 2 lavabouri, 100 metri de covor şi 46 vergele de bronz costă 2776 lei.
La 1 noiembrie 1900 Episcopia se adresa Primăriei oraşului Galaţi prin adresa 1608, pentru construirea unui semicerc de şosea cu trotuare care să înlesnească trecerea de la stradă până la Palatul Episcopal pe ambele părţi din faţă. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice prin adresa numărul 5282 din 16 noiembrie 1900 anunţa P. S. Parthenie că Ministerul autoriza suma de 10.000 lei pentru executarea în regie a lucrărilor rămase la Palatul Episcopal, iar Episcopia angajează pe antreprenorii M. Roman şi T. Trancu din Galaţi. Episcopia prin adresele numerele 1706 din 23 noiembrie 1900, 1710 din 24 noiembrie 1900 şi 1815 din 8 decembrie 1900 către Ministrul Cultelor arată că s-au cheltuit 9.000 lei pentru mobilier, 1.800 lei pentru mobilierul de la Paraclis: 28 străni (scaune fixe lucrate din lemn lustruit şi orante cu sculptură şi poleială, 1 jeţ arhieresc şi strană pentru cântăreţi), iar mobilier ar mai fi necesar în sala de mese, în 2 camere de musafiri şi pentru a se instala fir telefonic. La 24 ianuarie 1901, Episcopia, prin adresa numărul 145, cerea Ministrului Cultelor suma de 1595 lei pentru scara principală a Palatului Episcopal. Pictorul Gheorghe Popescu, profesor la Şcoala de Belle Arte din Iaşi, va executa portretele M. M. L. L. Regele şi Regina împreună cu A. A. L. L. R. R. şi Augustele lor odrasle Principele Carol, Elisabeta şi Maria, în bust mărime naturală şi pictate în ulei, contra sumei de 2500 lei. Prin două adrese cu numerele 323 şi 324 din 5 martie 1901, Episcopia cerea Preşedintelui Comisiei Interimare din oraşul Galaţi să construiască un semicerc de şosea cu trotuare de piatră de la strada mare până la rampa din faţa Palatului Episcopal şi pentru grădina Episcopală 50 tei şi 200 arbori sălbatici din depozitul pe care Primăria îl deţine în Grădina Publică.
La 22 martie 1901, Episcopul Dunării de Jos, Parthenie, şi Albert Rinbamn au asistat la recepţia lucrărilor Palatului Episcopal executate în regie de către antreprenorii M. Roman şi T. Trancu. În data de 24 aprilie 1901 Michail I. Hangioff şi P.S. Parthenie au trecut la recepţia lucrărilor executate la scara principală a Palatului Episcopal şi a obiectelor prevăzute în comptul din 27 ianuarie 1901 sub firma Dimitrie Petrescu din Bucureşti şi la suma de 1595 lei. La 4 mai 1901 Episcopia prin adresa numărul 641 preciza Ministrului Cultelor că pe lângă cei 248 de arbori deja plantaţi s-au mai plantat 200 brazi care au fost primiţi cu titlu gratuit de la domeniul coroanei, 250 arbori primiţi de la Primăria oraşului Galaţi şi 56 tuia, 27 catalpi, 8 stejari, 8 glidiţea, 20 liliac, 12 salcii, 47 rose altoite, 6 platani, 8 ulmi, 6 frasini, 40 arbori solitari, 29 tei, 27 salcâmi altoiţi, 2 plopi, 2 salcâmi mari, 690 diverşi arbuşti, 201 copaci roditori, 36 migdali, 138 trandafiri, 46 diverşi copaci, 10 pini, 4 pascus, 40 rusc, 8 căpşuni şi coacăze, 600 butuci de viţă străină, în total 2071 bucăţi, precum şi un număr de 3475 rădăcini de arbuşti flori şi seminţe, după ce s-a săpat terenul, s-a ridicat pietrişul şi nivelat formându-se alee regulate în diferite forme geometrice. Pentru săpatul terenului pe o întindere de 12000 m², ciuruitul şi nivelatul pământului, trasarea aleelor şi împietruitul lor s-au cheltuit suma de 3.050 lei, arborii şi celelalte rădăcini, flori şi seminţe şi palata grădinarului au costat 3.455 lei şi 55 bani, iar pentru instalarea a 73 de metri de ţeavă de plumb cu două guri de udat costa 529 lei, un furtun de cauciuc de 30 de metri costa 178 lei şi două stropitori de zinc a 12,5 centimetri costa 25 lei.
La 4 iulie 1901 Stelian A. Galati, arhitect, împreună cu Prea Cuvioşia Sa Arhimandritul Melchisedek Ştefănescu au participat la recepţia lucrărilor executate la aşezarea şi ajustarea tâmplei în paraclisul Palatului Episcopal, împreună cu vopsitul, poleitul şi aşezarea sfintelor icoane cu strănile lor pe pereţii paraclisului care au costat 2.360 lei. Procesul-verbal numărul 952 din 5 septembrie 1901 arată că mutarea în noul Palat Episcopal s-a realizat la 19 octombrie 1900, astfel arhiva cancelariei Episcopale s-a aşezat în aripa de jos, iar mobilierul vechi al casei, precum şi cel nou cumpărat cu ajutorul Ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, C. Arion, a secretarului său general şi a lui Dimitrie Treb. Laurian, s-a aşezat prin camerele P. S. şi vicarului. La camera destinată a deveni paraclis P. S. a dispus a se picta la proscomedie Naşterea Domnului Nostru Iisus Christos, pe plafonul din altar, Sfânta Fecioară Maria, cu pruncul în braţe, în mijlocul plafonului, Domnul Christos. Ambele icoane vor fi înconjurate de mici îngeraşi, la cele patru colţuri, cei patru Evanghelişti cu simbolele lor, pe latura dinspre nord a piciorului Sfintei mese: Agonia Domnului în grădină, pe cea dinspre apus, punerea în mormânt, pe cea dinspre sud răstignirea şi pe cea dinspre răsărit învierea. La proscomidie, unde s-a tăiat în zid o nişă se va lipi o mică placă de marmură, ca masă, pe duşumea, în altar, se va aşterne o alta, pe care să se zidească piciorul sfintei mese, pe acest picior lucrat din cărămidă şi tencuit cu ciment, se va aşeza piatra propriu zisă a sfintei mese. Pe această piatră se va desena, în negru, forma Antimisului cu invocaţia sfinţirii şi un mic istoric al înfiinţării acestei Eparhii. Pentru dotarea paraclisului au fost aduse de la Biserica Sfântul Dimitrie din Galaţi, 9 panouri din care 4 au fost aşezate formând tâmpla paraclisului. În cele 4 panouri s-au pus de la tâmpla cea veche, Icoana Domnului Christos, a Maicii Domnului cu pruncul şi a Sfântului Ion Botezătorul, iar Icoana patronală a paraclisului care este Întâmpinarea Domnuluis-a făcut din nou. Panoul cu icoana Sfântului M. M. Dimitrie, din argint, s-a aşezat alături de icoana patronală, pe zidul dinspre sud, spre tronul Arhieresc. Deasupra tâmplei s-a aşezat, în sculptura lucrată în lemn, a jaur, 14 iconiţe cu praznice împărăteşti. Răstignirea, înfiptă între gurile a doi balauri, domină toată tâmpla. Patru panouri cu sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, cu Sfântul M. M. Gheorghe şi cu sfinţii ierarhi Nicolae al Miralichiei şi Athanasie al Alexandriei, s-au aşezat deasupra stanelor dinspre nord. În altar s-au aşezat 3 strane, iar în paraclis 23. În cele două tronuri Arhiereşti tapisate cu pluş roşu şi albastru s-a fixat icoana Domnului ca Arhiereu, având la dreapta pe Sfânta sa mamă, iar la stânga pe Evanghelistul Ion. Urmează a se picta chipul Paraclisului (o bisericuţă ţinută de 2 Heruvimi), deasupra uşii care duce din sacristie în tinda paraclisului, chipurile M. M. L. L. Regelui şi Reginei în mărime naturală, în dreapta şi-n stânga P. S. Episcop Parthenie în mantie şi cu insignele arhiereşti, iar deasupra uşii care duce din Palat în paraclis şi cea din capul scării dinspre nord, icoana patronală. Actul comemorativ va fi scris litografic în 8 exemplare pe pergament şi 150 pe hârtie japoneză, acestea se vor distribui, după ce un exemplar pe pergament a introdus într-o cutie şi aşezat în piciorul şi dedesubtul pietrei sfintei mese, M. S. Regelui Carol, Alteţei Sale Regale Principele Ferdinand, Primului Ministru Dumitru A. Sturza, Ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice Spiru Haret, Arhivei Naţionale, Bibliotecii V.A. Urechia şi P S. Episcop Parthenie, iar celălalte altor personalităţi prezente. Pentru pregătirea obiectelor necesare sfinţirii paraclisului, au fost însărcinaţi: Prea Cuviosul Arhimandrit de scaun Melchisedec Ştefănescu şi şeful cancelariei Episcopale Econom Ştefan Ionescu, împreună cu cei 4 protoierei ai judeţelor Covurlui, Brăila, Tulcea şi Constanţa cu foştii protoierei Ion Severin şi Grigore Balaban şi cu diaconii Sfintei Episcopii, sfinţirea apei se va face de către Economul Ştefan Ştefănescu, aromele vor fi pregătite de către Economul Al. Trihan, iar corul va fi dirijat de Economul N. Tărăbuţă.
În data de 8 septembrie 1901 s-a sfinţit paraclisul Palatului Episcopal unde au fost invitaţi D.A. Sturza, C. C. Arion, Spiru Haret, Dimitrie Treb. Laurian, Protoiereii de Brăila, Tulcea şi Constanţa, Protoiereu de Covurlui şi alţii anunţaţi prin adrese şi prin cele 200 de buletine care s-au imprimat şi expediat, Primarul oraşului Galaţi, autorităţile civile şi militare, un mare număr de creştini din întreaga eparhie, Ministrul Cultelor. Sfinţirea paraclisului a început la ora 9 dimineaţa, P. S. Episcop Parthenie era asistat de prea cuviosul Arhimandrit Melchisedek Ştefănescu, Economul Ştefan Ionescu şeful cancelariei Sfintei Episcopii, cei 4 protoierei ai judeţelor Covurlui, Brăila, Tulcea şi Constanţa: Economul Ştefan Vârgolici, Economul Ion Ştefănescu, Economul N. Gheorghiu şi Economul Gh. Rădulescu, de prea cucernicul Econom Ion Severin, fost protoiereu de Covurlui, şi Grigore Balaban, fost protoiereu de Brăila, Arhidiaconul Sfintei Episcopii David Popescu şi de Diaconii Th. Alexandrescu şi Visarion Iene, de membrii Consistoriului: Economul Nicolae Tărăbuţă, dirijorul corului, Economul Ştefan Ştefănescu şi de Economul Alex. Tihan. Printre cei prezenţi menţionăm: P. S. Dionisie, Episcopul Buzăului, Cuslinschy, Comandantul Flotilei Române, Ion Atanasiu, Prefectul judeţului Covurlui, Mihail Orleanu, Primarul oraşului Galaţi, Eleft. Nicolescu, Primarul oraşului Tulcea, Eleft. Economu, Preşedintele Curţii de Apel din Galaţi, Nicu Madgiaru, Preşedintele Camerei de Comerţ din Galaţi, senatorii gălăţeni Constantin Benisake şi Gh. Cavalioti, deputaţii gălăţeni Apostol Papadopol şi Ştefan Stoicoviciu, G. L. Aslan, fost Primar al oraşului Galaţi, avocaţii Virgiliu Poenaru, Emil Vulpe, Costache Plesnilă, Moise N. Pacu, profesor, fost senator, Alex. Gussi, Prefectul Poliţiei oraşului Galaţi, Thoma Dobrescu, arhitect, şi alţii. După ce s-a înconjurat de trei ori paraclisul şi s-au pus moaştele în picioarele sfintei mese, s-a citit actul comemorativ şi s-a semnat de către P. S. Episcopul Parthenie, P. S. Dionisie Episcop de Buzău, de clerul prezent şi de oficialităţile prezente. Un exemplar din actul comemorativ s-a aşezat într-o cutie de alamă şi s-a pus la piciorul de piatră al sfintei mese, după care a urmat serviciul sfinţirii şi sfânta liturghie. După aceasta invitaţii au intrat în sala cea mare de mâncare a Palatului Episcopal, unde au fost serviţi cu o prescură şi un pahar de vin, iar P. S. Episcop Parthenie, I. Atanasiu, Prefectul judeţului Covurlui, P. S. Episcop Dionisie al Buzăului, Moise N. Pacu, profesor şi fost deputat şi alţii au ţinut scurte alocuţiuni.
Prin adresa numărul 1182 din 20 septembrie 1901 Episcopia comunica Ministrului Cultelor că s-a cheltuit suma de 5053 lei şi 70 bani cu sfinţirea paraclisului. Pentru a planta cu castani comestibili şoseaua din faţa Palatului Episcopal şi a unui teren al grădinii acestuia şi a bisericii cathedrale, Episcopia cerea prin adresa numărul 1256 din 4 octombrie 1901 Ministrului Domeniilor 200 castani comestibili de la Tismana. Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor răspunde Episcopiei prin adresa numărul 73548 din 5 noiembrie 1901, că se găsesc pueţi în pepiniera de la Butoeşti şi vor fi trimişi la Galaţi contra cost, preţul va avea şi o reducere de 15%. Episcopia mulţumea prin adresele numerele 1422, 1425 din 15 octombrie 1901 şi 153 din 2 februarie 1902 lui L.G. Aslan, fostul Primar al oraşului Galaţi şi Consiliului Comunal pe care acesta la prezidat în anul 1900, pentru săparea terenului care formează rondul din faţa Palatului Episcopal şi lui M.G. Orleanu, Primar al oraşului Galaţi şi Consiliului Comunal, pentru cei 250 arbori plantaţi în grădina din jurul Palatului Episcopal, executarea unei rampe de macadam cu trotuar de lavă din faţa Palatului Episcopal şi umplerea cu pământ de plantaţie a părţii joase dinspre nord a grădinii Palatului Episcopal (peste 700 m³). Episcopia cerea Ministrului Cultelor prin cele trei adrese să publice aceste mulţumiri în Monitorul Oficial. La 4 februarie 1902 Gheorghe Popovici, profesor la Şcoala de Belle Arte din Iaşi comunica Episcopiei că a terminat tabloul reprezetând portretele în bust ale familiei Regale, iar Episcopia comunica prin adresele numerele 179 din 7 februarie 1902 şi 1069 din 17 iunie 1902, Ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice că s-a cheltuit cu înrămarea, ambalarea şi transportul Bucureşti-Galaţi suma de 400 lei şi cu transportul, montajul şi postamentul cu îmbrăcămintea lui suma de 92 lei şi 10 bani.
Procesul-verbal numărul 116 din 10 septembrie 1939, încheiat de Primarul Municipiului Galaţi, Traian Gruescu, Preşedinte şi Maior Gh. Ulea, Arhitect M. Popescu, D. Teodoru, şeful Serviciului Economic şi I. Berlescu, membrii în Comisia de lucrări preliminare având ca scop inventarierea bunurilor imobiliare aparţinând Ministerului Cultelor şi Artelor conform Ordinului circular al Ministerului Invantarierii Avuţiilor Publice înregistrat la numărul 22509/1939 şi deciziei numărul 10789/1939 a Primăriei Municipiului Galaţi, arată că Palatul Episcopal se găseşte în strada Domnească colţ cu strada Beldiman, vecini fiind la est strada Domnească, la vest strada Beldiman, la sud strada Vasile Alexandri şi la nord străzile Vasile Alexandri şi Bolintineanu. Suprafaţa clădirilor era de 4060 m²: corpul I cuprindea Episcopia Adm. în parter 1980 m² şi etaj 1980 m²; corp II cuprindea magazii în parter 60 m² şi corpul III cuprindea atenase în parter 40 m². Clădirea a fost executată din cărămidă. Procesul-verbal din 30 septembrie 1939, încheiat de Primarul Municipiului Galaţi, preşedinte, Maior Gh. Ulea, ajutor de Primar, Arhitect M. Popescu, D. Teodoru, şeful Serviciului Economic şi I. Berlescu, impegat, membrii, Gh. Modiga, Delegatul Administraţiei Financiare, numit cu ordinul numărul 13966/1939 şi Gh. Capotă, numit cu ordinul numărul 23797/1939 au dispus la inventarierea bunurilor imobiliare aparţinând Ministerului Cultelor şi Artelor, astfel riese că valoarea Palatului Episcopal era de 3.300.000 lei. Palatul Episcopal este o clădire impunătoare, cu front lung şi două aripi perpendiculare, în formă de π grecesc. La parter era biroul de lucru al Episcopului, un salon de primire, sufragerie mare pentru mese oficiale şi o altă sufragerie zilnică, dormitorul Episcopului cu anexe şi bucătăria Palatului Episcopal, cu cămări de alimente. Lângă birou este un hol larg, care corespunde uşii principale de intrare şi scării de onoare, cu trepte de marmură ce face legătura cu etajul. În dreapta holului erau birourile părinţilor consilieri, o sală de şedinţă, birourile funcţionarilor cancelariei episcopale şi sala Consistoriului. Mai existau camere de serviciu şi ieşiri în curte. Etajul era împărţit în trei părţi: în stânga erau camerele pentru oaspeţi, un hol, apoi dormitoare, saloane şi o sală lungă de mese, toate rezervate familiei regale; în partea dreaptă erau locuinţa Arhimandritului de scaun şi camere pentru oaspeţi. La demisol erau locuinţele grădinarului şi bucătarului, camera în care locuiau nepoţii Episcopului. Palatul Episcopal avea 30 de camere, mansardă şi pivniţe, şi se încălzea cu lemne. În ograda de serviciu erau atenase şi o a doua poartă cu portiţă. Are o bogată livadă cu vie pe rod, pomi fructiferi din specii superioare şi cei dintâi migdali aduşi din Orient şi aclimatizaţi la noi. Pe trei străzi are un gard de zid gros, iar în faţă un gard de fier. Clădirea a suferit în urma cutremurului din anul 1940, iar Episcopul Chesarie Păunescu a reuşit să strângă fonduri şi în doi ani l-a consolidat. Astăzi se regăseşte pe lista monumentelor istorice din anul 2004, din judeţul Galaţi, la poziţia 137, cod GL-II-m-B-03036, sub numele Palatul Episcopal, azi Muzeul de Artă, strada Domnească, numărul 141, anii de construcţie 1898-1900.

2 comentarii:

  1. Cum pot afla informatii (data si locul nasterii) al dep. galatean Apostol Papadopol mentionat in aceasta pagina? Va multumesc.

    RăspundeţiȘtergere
  2. Unde as putea obtine informatii despre dep. Apostol Papadopol mentional in aceasta pagina? Carei institutii m-as putea aadresa? Va multumesc. alina.gmed@gmail.com

    RăspundeţiȘtergere