luni, 15 noiembrie 2010
Palatul Navigaţiei (azi Gara Fluvială)
La începutul secolului al XX-lea Primăria şi comunitatea locală din oraşul port Galaţi, sprijinită şi de mari personalităţi sau instituţii din ţară, a trecut la ridicarea unor impozante edificii publice. Astfel au fost construite Palatul Episcopal, Palatul Administrativ şi se pune piatra de temelie în anul 1912 a Palatului de Justiţie.Într-un oraş dunărean de calibru Galaţiului lipsea un edificiu care să adăpostească Navigaţia Fluvială Română, astfel că în intervalul anilor 1909-1912, după alte surse perioada se prelungeşte până în anii 1914-1915, se va construi Palatul Navigaţiei. De elaborarea planurilor şi supravegherea construcţiei se va ocupa discipolul lui Ion Mincu, arhitectul Petre Antonescu. Tânărul arhitect se remarcase deja alături de Ştefan Burcuş la proiectarea Catedralei „Sfântul Nicolae“, din Galaţi (1906-1917) şi la proiectarea Palatului Primăriei Municipiului Bucureşti (1906-1910).
Serviciul de navigaţiune al Statului începe cu anul 1890, iar organizarea acestuia se desfăşoară în anul 1901, când a trecut la Ministerul Lucrărilor Publice. Serviciul N.F.R. cuprindea: 19 vapoare de pasageri, 23 de remorchere, vapoare de mărfuri, 151 de şlepuri şi 12 tancuri. După terminarea construcţiei, în Palat se instalează: birourile Direcţiunii Centrale a Serviciului N.F.R. din Galaţi, Inspectoratul general al Porturilor, Diviziile Serviciului Hidraulic pe Dunăre, de jos de Brăila şi Prut şi Oficiul Telegrafiei fără fir. Din Galaţi se efectuau următoarele curse de pasageri în timpul sezonului cu vaporul: Galaţi-Brăila, Galaţi-Sulina, Galaţi-Vâlcov, Galaţi-Chilia, Galaţi-Silistra, Galaţi-Turnu-Severin, dar şi curse regulate de mărfuri şi colete: Galaţi-Turnu-Severin, Galaţi-Tulcea-Ismail-Chilia Veche. Clădirea se compune din parter şi două etaje, la parter fiind sala de aşteptare, birourile şi amenajările necesare serviciului de îmbarcare şi debarcare ale staţiei de călători, iar la etaj birourile. Construcţia este realizată din cărămidă şi planşee din beton armat. Fundaţiile sunt stabilite pe piloţi datorită terenului loessoid. Şarpanta acoperişului este executată din lemn, învelitoarea din ardezie, cu streaşină pe console şi căpriori de stejar. Tencuielile exterioare sunt din piatră artificială, iar deasupra uşilor, la intrarea pe peronul gării fluviale, se află un acoperiş protector al scărilor exterioare, susţinut de console de lemn de stejar, ornamente cu motive geometrice, specifice artei populare româneşti. Edificiul este dominat de un turn.
Astăzi se regăseşte pe lista monumentelor istorice din anul 2004, din judeţul Galaţi, la poziţia 167, cod GL-II-m-B-03064, sub numele de Gara Fluvială Galaţi, adresa fiind strada Portului, numărul 34, iar la anul de construcţie este specificat anul 1912.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu