luni, 15 noiembrie 2010
Palatul Şcolilor Comerciale "Alexandru Ioan Cuza" (azi Facultatea de Chimie)
În anul 1864 Dimitrie Bolintineanu , ministru Instrucţiunii Publice, proiecta şi prevedea în bugetul statului înfiinţarea unui gimnaziu la Galaţi cu numele „Alexandru I“. Succesorul său în funcţie Nicolae Kretzulescu prin procesul-verbal din 15 august 1864, înfiinţează la Galaţi o şcoală superioară de comerţ „Alexandru Ioan Cuza“.Telegrama numărul 10 din 28 octombrie 1964, către Ministerul Justiţiei, Cultelor şi Instrucţiei Publice se anunţa că şcoala s-a deschis prin serbarea unui Te-deum. Primul director al şcolii a fost profesorul C. Troteanu, iar primul local încăperile din curtea Bisericii Sfântul Gheorghe din Galaţi. Până în anul şcolar 1883/84, şcoala comercială a avut 4 clase, iar din acel an i s-a mai adăugat o clasă. Numărul de catedre era de 14: contabilitate şi cursul mărfurilor, economie politică şi istorie, limba română, geografie şi statistică, matematică, ştiinţele fizico-chimice, drept comercial, constituţional şi administrativ, limbile franceză, greacă modernă, italiană şi germană, desen şi caligrafie, ştiinţele naturale şi igiena. Pe lângă cadrele didactice mai erau angajaţi un secretar, un custode al cabinetelor ştiinţifice şi al bibliotecii şi doi servitori. Bugetul annual al şcolii era de 78.530 lei din care 76.370 lei cheltuieli cu personalul şi 2.260 lei pentru achiziţionarea de materiale. Chiria localului în valoare de 4.500 lei pe an şi cheltuielile legate de mobilier erau achitate de către Primăria oraşului Galaţi . Localul şcolii comerciale s-a mutat la 25 aprilie 1885 în casele lui I. Grunberg din strada Mavromol, unde a stat până în anul 1893, iar chiria anuală era de 4.000 lei, achitată tot de către Primăria oraşului Galaţi . Între anii 1864-1894 şcoala a fost frecventată de 3165 elevi, din care au absolvit doar 235 elevi.
Legea P.P. Carp din anul 1893, retrogradează Şcoala Comercială din Galaţi în Şcoală Comercială de gradul I, acest lucru s-a meţinut până în anul 1903, când legea Spiru Haret transformă şcoala comercială de gradul I în şcoală comercială elementară. În perioada 1894-1903 au frecventat şcoala un număr de 1468 elevi din care au absolvit 349 . Localul şcolii se mută la 23 aprilie 1893 sau 1894 în casele lui Al. Eftimiu din strada Foti, numerele 3-5 sau 4-6, chiria fiind achitată în părţi egale de către Primăria oraşului Galaţi şi Camera de Comerţ. În toamna anului 1898 sau 1899 s-a mutat într-un imobil din strada Cuza-Vodă, numărul 53, iar la 23 aprilie 1901 Şcoala Comercială Superioară s-a instalat în casa din strada Egalităţii, numărul 21 colţ cu strada Lepădatu . La 1 septembrie 1898 se înfiinţa Şcoala de Comerţ gradul al II-lea cu durata studiilor de 3 ani. La 1 septembrie 1903 s-a transformat în Şcoală Comercială Superioară cu durata studiilor de 4 ani. În perioada 1901-1936 acestă şcoală a fost absolvită de 1208 elevi.
Între anii 1903-1936 la Galaţi va funcţiona Şcoala Comercială Elementară cu durata studiilor de 3 ani. În cei 33 de ani de existenţă a dat un numărul de 1042 absolvenţi . Învăţământul comercial de seară s-a înfiinţat prin legea Spiru Haret, în care cursurile acestuia erau suprapuse cursului comercial elementar. Era destinat absolvenţilor şcolii elementare pentru completarea cunoştinţelor comerciale şi învăţarea unei limbi străine, în minimum 10 ore de curs pe săptămână. Durata acestor cursuri era de 3 ani şi a funcţionat pe lângă Şcoala Comercială Elementară din Galaţi în perioada 1 septembrie 1907-1 ianuarie 1931. Şcoala Comercială practică de curs seral subvenţionată de Camera de Comerţ şi Industrie din Galaţi a fost înfiinţată în anul 1923 pe lângă Şcoala Comercială Elementară din Galaţi, cu 3 ani de studiu. Elevii proveneau dintre ucenicii şi funcţionarii comerciali, absolvenţi ai cursului primar, iar numărul orelor care trebuiau frecventate era în număr de 13. La sfârşitul fiecărui an, elevii aveau de susţinut un examen la următoarele materii: limba română, aritmetică, contabilitate şi productologie, în faţa unei comisii compuse din profesori şcolii şi un delegat al Ministerului Instrucţiunii. Absolvenţii şcolii practice urmau a se înscrie în cursul seral complementar, suprapus Şcolii comerciale elementare. A funcţionat până în anul şcolar 1931/1932, iar Camera de Comerţ şi Industrie din Galaţi a suportat toate cheltuielile (460.000 lei anual). Au absolvit în perioada 1927-1932, Şcoala Comercială practică 103 elevi.
În anul 1936, Ministerul Instrucţiunii, al Cultelor şi Artelor prin decizia numărul 136508, decide ca Şcoala Elementară de Băieţi şi Şcoala Comercială Superioară de Băieţi din Galaţi să se contopească formând Liceul Comercial de Băieţi „Alexandru Ioan I Cuza“ . Durata cursurilor era de 8 ani (4 ani curs inferior şi 4 ani curs superior). Programa liceului cuprindea şase discipline de cultură socio-umană la cursul inferior: limba română cu gramatica, sintaxa şi stilul, istoria universală contemporană, religia, muzica, igiena şi educaţia fizică, iar cursul superior: limba şi literatura română, istoria universală, istoria românilor, elemente de logică şi psihologia cu aplicaţii la comerţ, muzica şi ansamblul coral, educaţia fizică, stenodactilografia. Disciplinele de specialitate erau: contabilitatea, studiul comerţului, birou comercial, drept civil, comercial şi administrativ, ştiinţe economice, fizico-chimice, mărfuri, ştiinţele naturale, matematica. Practica productivă era obligatorie şi se încheia prin acordarea unui „certificat de practică". Absolvenţii susţineau un examen de bacalaureat, care consta în probe scrise: ştiinţe comerciale, limba şi corespondenţa comercială română, mărfuri şi ştiinţe fizice, una din limbile franceză, germană, engleză sau italiană, dar şi probe orale: ştiinţele comerciale, română, franceză, geografia şi istoria comerţului, matematică, ştiinţe juridico-economice, mărfuri şi ştiinţe fizico-chimice.
În anul 1922, Camera de Comerţ şi Industrie din Galaţi a început construcţia Palatului Şcolilor de băieţi şi fete, abandonând construcţia abia începută la localul propriu din strada Portului. În perioada 1922-1927 a fost ridicată aripa paralelă cu strada Gării, unde s-a mutat Şcoala de băieţi, iar în cea de a doua perioadă 1927-1932, aripa paralelă cu strada Spitalului (Dr. Carnabel) pentru Şcoala de fete. O plăcuţă din marmură se află şi astăzi pe clădire şi indică pe cei doi arhitecţi Guido P. Marion şi A. Romano. Terenul a fost cedat cu titlu gratuit de către Primăria oraşului Galaţi, actul fiind semnat de primarul I. Prodrom. Terenul era evaluat la suma de 600.000 lei, la care se adaugă 8.187.500 lei din partea Primăriei oraşului Galaţi, 2.500.000 lei din partea Ministerului Instrucţiunii Publice, 25.595.566 lei din partea Camerei de Comerţ şi Industrie din Galaţi şi 262.709 lei din donaţii diverse. Localul avea 90 de încăperi, din care 60 erau ocupate de către Liceul Comercial de Băieţi, iar restul de 30 de către Liceul Comercial de Fete. Camera de Comerţ şi Industrie din Galaţi a mai cheltuit 4.488.917 lei din fonduri proprii pentru construcţie şi 2.234.648 lei pentru mobilier (bănci din stejar şi fag, pupitre pentru Biroul Comercial, catedre, table, cuiere etc.) . Cele două aripi ale edificiului erau legate între ele printr-un amfiteatru grandios (300 de locuri), cu parter şi balcon. Localul era iluminat electric şi încălzirea se realiza prin centrală termică.
În anul 1948, prin legea privind reforma învăţământului din R.P.R., liceele comerciale au fost tresformate în Şcoli Medii Tehnice de Administraţie Economică. Durata anilor de studiu era de 4 ani, iar director Ioan Brezeanu. Elevii erau recrutaţi prin concurs din rândurile absolvenţilor gimnaziului unic. Şcoala pregătea cadre medii necesare serviciului de contabilitate, organizare, planificare şi statistică, din cadrul întreprinderilor industriale, comerciale, agricole, bancare etc.. Disciplinele de studiu erau: limba română, limbile străine, istoria, geografia, fizica, chimia, ştiinţele naturale, matematica, evidenţa contabilă, revizia contabilă, finanţe şi credit, planificarea economică, drept şi legislaţie economică. Practica se desfăşura în întreprinderi şi era de 6 săptămâni pe an. În anul şcolar 1948/49 efectivul şcolar a fost de 366 elevi. La sfârşitul anilor de studii elevii susţineau un examen la limba română, matematică şi contabilitate în scris şi oral la limba rusă, franceză, istorie, geografie, constituţia R.P.R., economie politică, mărfuri (merceologie), statistică, administrarea întreprinderilor, finanţe.
Din anul 1950 se transformă în Şcoala medie tehnică de comerţ (1950-1955) cu durata studiilor de 4 ani. A avut acelaşi director şi a funcţionat cu 3 secţii de specializare: evidenţa contabilă, merceologia produselor şi statistica. Până în anul 1953 şcoala a funcţionat în strada Carnabel, numărul 63, după care s-a mutat în strada Egalităţii, numărul 8. Localul cuprindea un număr de 7-8 săli de clasă, 4 săli pentru laborator prevăzute cu instalaţii sanitare, 2 săli pentru serviciul administrativ, cancelarie şi cabinet medical. În primii doi ani de studiu predominau disciplinele de cultură generală (limba română, limba rusă, limba franceză, ştiinţele naturale, fizica, chimia), disciplinele de cultură tehnică (evidenţa, istoria, geografia, caligrafia şi desenul), iar în ultimii doi (contabilitatea, merceologia, statistica, economia, planificarea comerţului, tehnica şi organizarea întreprinderilor, dreptul şi legislaţiaeconomică, corespondenţa şi biroul comercial, finanţarea, matematica şi calculaţia). Examenul la terminarea studiilor consta în probe de verificare la limba română şi evidenţa contabilă (scris şi oral), istoria României, organizarea întreprinderilor şi planificare (oral). Din anul şcolar 1953/54 a fost introdus examenul de diplomă, iar probele erau: evidenţa contabilă (scris şi oral), planificare şi finanţare (oral). Un an mai târziu se mai adaugă încă o materie, revizia contabilă (oral). Absolvenţii primeau diplomă de tehnician în specializarea urmată: evidenţa contabilă, statistică sau merceologia produselor industriale.
Din anul şcolar 1954/1955 prin Hotărârea Consiliului de Miniştri numărul 1358 din luna august a anului 1954, şcolile medii din întreaga ţară au fost dizolvate. Între anii 1954-1959 Sfatul Popular din Galaţi menţine Şcoala Medie Teoretică Mixtă de 10 ani, director fiind Ioan Brezeanu. Şcoala trece de la Ministerul Comerţului Interior la Ministerul Învăţământului. A funcţionat în regim de tranziţie în anul şcolar 1954/55, clasele a VIII-a fiind recrutate prin concurs, iar clasele a IX-a constituite din absolvenţii anului al II-lea al Şcolii Medii Tehnice de Comerţ şi anul IV S.M.T.C. în lichidare. În următorul an şcolar a funcţionat cu structura specifică învăţământului teoretic, cu clasele I-X. Secţia de Învăţământ a oraşului Galaţi, prin ordinul numărul 1316 din 19 iulie 1954, hotăra comasarea Şcolii generale numărul 1 de băieţi şi a Şcolii generale numărul 1 de fete cu Şcoala Medie (aproximativ 700 elevi), cu sediul în strada Egalităţii, numerele 8 şi 12. În vara anului 1957 s-a construit o aripă nouă în partea de est a şcolii, cu 5 săli de clasă, un laborator, grupuri sanitare, o casă a scărilor în corpul vechi, au fost amenajate spaţii pentru cancelaria profesorilor, secretariatul şi biblioteca, toatea acestea fiind evaluate la suma de peste 400.000 lei.
În anul 1959 prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale al R.P.R., numărul 257 art. 1 dispune ca Şcoala Medie numărul 3 din Galaţi să poarte numele de Şcoala Medie numărul 3 „Alexandru Ioan Cuza“. În acelaşi an şcoala se mută în clădirea din Aleea Şcolii numărul 1 . Localul are o suprafaţă de 2325 m² destinată spaţiilor de învăţământ: cancelaria, secretariatul şi birourile (112 m²), sala de sport (327 m²), curte asfaltată şi amenajată pentru exerciţii sportive (1200 m²), spaţii pentru arhivă (36 m²). În sediul din strada Egalităţii, numărul 12, au rămas clasele I-VII, unde s-a constituit Şcoala numărul 24. În urma Hotărârii C.C. al P.C.R. şi a Consiliului de Miniştri ai R.S.R. cu privire la îmbunătăţirea învăţământului de cultură generală, din luna iulie a anului 1956 s-a trecut de la şcoala medie de 10 ani la şcoala medie de 11 ani, cu ultimele două clase, a X-a şi a XI-a, profilate pe secţii:reală şi umană. În urma Congresului al VIII-lea al P.C.R. din anul 1960, s-a prevăzut generalizarea învăţământului de 7 ani până în anii 1962-1963 şi trecerea treptată la şcoala de 8 ani.
În anul 1977, prin Hotărârea C.C. al P.C.R. şi decretele numerele 207, 208, liceul a fost transformat în liceu industrial. Liceul a funcţionat cu două secţii: mecanică fină şi optică, prelucrarea prin aşchiere. În anul şcolar 1989/90 numărul elevilor a ajuns la 1154. Practica se desfăşura în atelierele improvizate într-o fostă şcoală generală din strada Ştiinţei şi în secţiile Întreprinderii Hidromecanice, din Bulevardul Coşbuc. Intrarea la liceu se realiza pe bază de concurs la disciplinele limba română şi matematică (scris). În anul 1990 prin ordinul ministrului învăţământului, liceul a revenit la statutul de şcoală teoretică. În anul şcolar 1990/91, în cadrul liceului au fost înfiinţate primele clase din Galaţi cu predare în limba franceză a principalelor obiecte: matematica, fizica, istoria şi geografia Franţei, cultură şi civilizaţie, liceul fiind al patrulea din ţară cu astfel de clase. Liceul s-a înfrăţit cu Colegiul elveţian „Cessev“ din Tour-de-Peilz şi cu liceul „Jean Moulin“, în anul 1992. Profesorii liceului au obţinut burse la Paris sau în Germania, a fost modernizată baza materială, s-au primit donaţii de carte, casete video sau audio, calculatoare, aparate video şi televizoare color, din partea colaboratorilor francezi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu