luni, 15 noiembrie 2010
Palatul Simion Gheorghiu
Simion Gheorghiu s-a născut în anul 1873, în Galaţi, fiind fiu de comerciant, absolvent al şcolii comerciale, intrând în afaceri comerciale direct în serviciul uzinei de gaz de la înfiinţarea ei (1894). Într-un articol din suplimentul Vieţii libere intitulat ,,Casa Simion Gheorghiu. Strălucirea de odinioară prin praful molozului“, se menţionează că Simion Gheorghiu s-a născut în Galaţi, pe 8 februarie 1873, într-una din casele învecinate farmaciei Ţinc. Simion Gheorghiu a fost cel mai mare din cei patru copii ai cizmarului Ioan Gheorghiu. În arhivele naţionale ale statului din oraşul Galaţi am găsit actul numărul 68 la Colecţia de Registre de Stare Civilă Comunală a Judeţului Covurlui, oraş Galaţi, a lui Simionŭ Gheorghiŭ, născut la 8 februarie 1873, în casa părinţilor săi din strada Traianŭ, numărul 55. Tatăl se numea Ioniţă Gheorghiŭ, avea vârsta de 37 de ani şi era de profesie cizmar şi mama Ioana de doar 18 ani, în dreptul profesie scrie liberă.Simion Gheorghiu avea sub a sa conducere la uzina de gaz toate încasările, având sub sine încasatori numiţi şi plătiţi de D-sa. După puţin timp însă îl găsim în funcţia de casier şi magaziner, iar mai târziu i se încredinţă conducerea birourilor din oraş şi supravegherea şi bunul mers al eclerajului public. Inspirând încredere deplină atât D-l Director local cât şi administraţiei centrale din Bruxelles, i s-a dat o procură generală de a reprezenta societatea în toate afacerile ei. Ulterior devine director al Băncii Naţionale din Galaţi. În ,,Siluete gălăţene” apare ca fiind director al Băncii Galaţilor, o figură bancară lipsită de asperitatea cifrei, bun cunoscător al chestiunilor financiare şi ca atare sfatul D-sale este bine apreciat. Adept al formulei ,,Prin noi înşine“ nu se lasă cotropit atunci când este vorba de binele ce trebuie făcut aproapelui.
Simion Gheorghiu este membru în comitetul şcolar al Liceului ,,Vasile Alecsandri“, din 1919, pentru ca în 1927 să devină preşedintele acestuia. În această calitate, în perioada februarie-octombrie 1923, printr-o corespondenţă asiduă cu Comisia Interimară a oraşului Galaţi, reprezentată de domnul Theodor Tenea, apoi de Iancu D. Prodrom, cerea un teren pe care dorea să construiască un internat destinat elevilor săraci ai liceului, intitulat ,,Căminul elevilor secundari Simion Gheorghiu“. Pentru construcţia acestui edificiu care avea să adăpostească 100 de elevi lipsiţi de mijloace, dar silitori, aloca din averea sa suma de 5.000.000 de lei, din care 2.000.000 pentru clădire, sală de baie, mobilier etc. şi 3.000.000 de lei pentru a produce venitul necesar cheltuielilor de întreţinere a acestui cămin. Simion Gheorghiu preconiza că acest edificiu va fi gata la 1 septembrie 1924, dar pentru a demara lucrările avea nevoie de la Comisia Interimară de un teren de 2000-3000 de m.p., pe cât se poate în apropierea liceului. Comisia Interimară a oraşului Galaţi, prin amabilitatea D-lui Theodor Tenea, răspundea D-lui Simion Gheorghiu că în şedinţa din data de 6 martie 1923 s-a constituit o comisie compusă din D-nii: I. Coltofeanu, N. Protopopescu şi I. Haşiganu, care să ia legătura cu D-nul Simion Gheorghiu şi D-l Director al liceului, pentru a studia în amănunt chestiunea legată de construcţia căminului. Simion Gheorghiu apare în corespondenţă cu titlul de ,,puternic sprijinitor al culturii naţionale”.
Comisia Interimară alocă construirii căminului din locul destinat şcoalelor comerciale, 30 de metri de faţadă din strada Lascăr Catargiu, cu adâcimea care o are şi anume lipit de locul Soc. Femeilor Ortodoxe Române. Mai târziu revine asupra deciziei şi acordă un alt teren în strada Heliade Rădulescu, unde se găseşte depozitul de materiale al Comunei, cerând totodată D-lui Simion Gheorghiu o schiţă a căminului. Planurile au fost întocmite de arhitectul Peternele , iar Comisia Interimară a cedat terenul din strada Cuza Vodă, nr. 72, D-lui Simion Gheorghiu pentru a construi căminul, lucrările urmând să înceapă cel târziu în primăvara anului 1924 şi să se finalizeze un an mai târziu. Comisia Interimară avertiza donatorul că în cazul în care nu se va mai putea îngriji de întreţinerea căminului, acesta va reveni Comunei, fără despăgubire. Simion Gheorghiu a fost de acord cu condiţiile impuse la data de 3 octombrie 1923.
În ce priveşte palatul Simion Gheorghiu, acesta este astăzi monument de arhitectură, menţionat la poziţia 12 pe lista monumentelor istorice pe anul 2004 din Galaţi, de unde aflăm anii construcţiei acestuia 1923 - 1925 şi locaţia, strada Domnească, nr. 24. La 27 martie 1914, Alexandru Alexandrescu şi soţia lui vând lui Simion Gheorghiu un imobil situat pe strada Domnească, nr. 48-50 (două prăvălii cu atenase); un corp de clădiri pe strada Gamulea şi un corp de clădiri pe strada Logofăt Tăutu, colţ cu strada Gamulea, împreună cu terenul care se află pe aceste construcţii. Enumerarea vecinilor evidenţiază faptul că Simion Gheorghiu mai avea proprietăţi în imediata apropiere, cumpărate de la moştenitorii Filipescu şi Buescu. La data cumpărării, Simion Gheorghiu avea domiciliul pe strada Domnească, nr. 152. Până la data cumpărării, Simion Gheorghiu a fost administrator legal al averii dotale a Mariei Alexandrescu, soţia lui Alexandru Alexandrescu. Actul se semnează la Tribunalul Covurlui la 18 decembrie 1914.
Palatul se va construi aşa cum am menţionat mai sus în perioada interbelică (1923 -1925), iar în anul 1935, Simion Gheorghiu îl vinde şi se mută la Bucureşti. Clădirea se dezvoltă pe următoarele nivele: subsol parţial, parter şi două etaje. Structura de rezistenţă este din zidărie de cărămidă, bolţi de cărămidă, planşee din lemn şi metal. Şarpanta este pe scaune cu învelitoare iniţială din ţiglă cu completări din tablă. Particularitatea construcţiei constă în deschiderile mari în zona de acces. La spaţiile de locuit se ajunge printr-un gang şi o scară cu deschidere largă. Clădirea avea la parter spaţii comerciale: Braseria Palace, Gioconda, Drogheria Florenţa etc. şi la intrarea principală avea inscripţia ,,Casa Simion Gheorghiu“. Acolo era locul de întoarcere pentru Corso-ul gălăţean care în sus era delimitat de biserica grecească din colţul străzii Foti, dar care întoarcere se făcea în colţul de peste drum, în dreptul caselor lui Simion Gheorghiu, unde jos era o braserie. Strada Gamulea era scurtă şi umbrită de casele foarte înalte ale lui Simion Gheorghiu.
Astăzi se mai păstrează pe partea laterală din strada Avântului, monograma ,,SG“, de la numele lui Simion Gheorghiu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu